Teama.

Am ajuns la o concluzie : Ne indragostim de obicei in momentul in care suntem cei mai vulnerabili.

Cafeaua si tigara au un gust amar, oricata miere as adauga.
Cred ca e nepotrivit sa afirm ca sunt nefericita, in fond, nu imi lipseste nimic.

Imi merg toate bine?
Da.
Sunt frumoasa?
Da.
Bani am?
Da.
Un barbat alaturi fenomenal?
Da.
Sunt mai inteleapta ca ieri?
Da.

Cred ca imi place sa sufar. Nu suport normalitatea iubirii banale. Am nevoie de mai mult ca sa simt ca traiesc . Cred ca asta este motivul general pentru care m-am legat mereu de barbati complicati. Barbati rai si meschini, care nu au stiut cum sa ma pretuiasca. Care m-au lasat sa cad in abis, sa raman fara suflare.
Tind sa cred ca esta era defapt doar un plan idiot de-al meu, prin care incercam sa imi creez din nou ocazia sa ma recostruiesc ...
Pentru ca dupa fiecare deceptie, ceva in mine murea, iar eu renasteam tot mai puternica de fiecare data.
Am o placere sadica de a-mi face rau singura, probabil asta fiind si motivul gandurilor de astazi.

Iubirea vine cu un bagaj mare de tot:  teama.
Mi-e frica. Mi-e atat de frica incat gandurile mele sunt indreptate doar intr-o directie iar noapte nu pot adormi. Ma culc cu gandul la el, la fel ma trezesc. Mananc cu gandul la el, merg la scoala cu gandul la el, fac dus cu gandul la el ...

Totul este mult prea brusc.
Nu am nici un motiv intemeiat sa ma simt asa. Barbatul de langa mine pana acum, a fost perfect.
Doar ca ...... Nimeni nu e perfect. Toata lumea minte.
Parca astept sa fiu din nou dezamagita.


Ahh Iulia, cum ai cazut iar in plasa asta ?
M-am indragostit. Nu ajunsesem in momentul in care sa fiu din nou pe picioarele mele, in clipa in care m-a gasit.... Si am cazut in bratele sale, ca o frunza de toamna.... Cu o culoare dulce la suprafata, dar moarta in interior.
El a adus primavara. M-a facut sa ma trezesc la viata ....
Dar pana si cele mai verzi si tinere frunze pot fi rupte cu brutalitate de catre gradinarul caruia i se pare ca nu isi au locul in stejarul lui grandios.

Imi e teama sa il iubesc. El nu stie asta .... Si nici nu am de gand sa ii spun vreodata .
Nu imi va cunoste niciodata nesiguranta si teama... Daca as putea sa ascund si faptul ca ma intimideaza pana la cer si inapoi, ar fi superb.



Daca ai sti iubitule .... Daca ai sti cate bagaje am in spate .....
Si ce epava sunt defapt sub zambetul asta cristalin ....