Obijnuinta in noptile de Sibiu

Sunt acasa.
Primul lucru pe care l-am facut cand am intrat, a fost sa rastorn valiza si sa scot din ea tot ce insemna "Alex" in Cluj.
Le-am adus pe toate acasa.
M-am proptit in genunchi in mijlocul camerei, alaturi de cealata jumatate din obiectele care erau aici.
Am plans 2 ore fara oprire, inecandu-ma ocazional si incercand sa iau guri mari de aer.
Am luat fiecare lant, bratara, poza in mana si am plans in parte, pentru ele, pentru amintiri, pentru ce s-a ales de noi.
Pentru viitorul planificat si trecutul ce trebuie uitat.
Am plans pentru fiecare zi de vara si fiecare noapte pe care o incheiam cu "Noapte buna, te iubesc."

In Cluj sunt bine, in Sibiu e cu totul altceva.
Noptiera e goala. Se simte lipsa pozei si a florilor.
In pat nu mai e nici un ursulet.
Dorm in bluza mea, nu a lui iar inelul de pe inelarul stang a fost inlocuit cu unul cumparat de la mine ... pentru mine.

Nu ma doare faptul ca nu mai este parte din viata mea. Amintirile dor. Ii crunta obijnuinta.
Acum ceva timp, mi-am promis un lucru si anume ca nu voi mai plange si suferi zilnic. Imi voi oferi o zi sau cateva ore, in care sa jelesc in liniste iar apoi, sa nu mai suspin niciodata din accelasi motiv.
Astazi a fost ziua in care practic, am ingropat tot ce a avut un sens pentru mine in ultimul an jumatate.

Adevarul ii ca l-am iubit pe Alex cu toata fiinta mea. Mi-as fi dat ani din viata daca as fi putut doar sa mentin relatia asta.
L-am iubit cum probabil nu il va mai iubi nici o femeie . L-am iubit cu sufletul, corpul, fiecare rasuflare. L-am iubit din tot sufletul.

Alex mereu va insemna ceva pentru mine. Intotdeauna il voi iubi, intr-un fel sau altul.
Ca sa clarific ce se intreba toata lumea " Cum poate sa zica azi ca il iubeste si maine nu, mai ales ca are deja pe altul?"
Pe Alex il iubesc pentru ce a a fost in viata mea. Mereu voi fi alaturi de el, dar nu mai sunt indragostita. Ii iubirea din respect si obijnuinta. Cu asta s-a terminat relatia noastra.

Iar "celalalt" ii motivul pentru care am indraznit sa pun din nou piciorul in Sibiu. Ii cel care imi spune zilnic ca sunt frumoasa si dupa nici un minut de conversatie, imi asterne un zambet talamb pe fata.
Ii cel de care incep sa ma reindragostesc si care imi da palpitatii doar cu o simpla privire.


Imi pare rau ca asta ii sfarsitul nostru. Stiu ca am fi putut si am fi meritat amandoi mult mai mult, iar cel mai trist ii ... Ca eram perfecti impreuna. Inca cred ca suntem perfecti unul pentru celalalt, dar au fost prea multe lucururi intre noi ... Iar eu nu mai am puterea de a ierta.

Imi pare rau Alex, pentru noi.