Gol.

 I don't need to read Fifty Shades Of Grey anymore ... Because I'm living it.


Rar mi s-a oferit ocazia sa cunosc un asemenea barbat. Am jurat ca nu il voi mai lasa in apropierea mea, dar aburii alcoolului m-au calauzit din nou la usa lui.
El nu vrea sa isi lase amprenta asupa sufletului nimanui si asa ca de fiecare data poarta o masca ca sa ascunda cine este cu adevarat, adica un barbat care are de oferit dar nu poate.
Promite ca nu va sta nicodata prea mult, si va pleca in ziua in care dimineata in loc de o stare de bine, pe chipui femeii se vor asterne lacrimi.

L-am inteles pentru ca ne asemanam. Avem amandoi un gol in suflet.
Ne-am intalnit intr-o seara friguroasa si ne-am tinut unul altuia de cald ... Desi pana si "cald" ii prea mult spus, din moment ce amanoi suntem goi pe dinauntru.
Ne-am acceptat asa cum suntem.
Doua persoane care ar vrea sa ofere, insa nu au ce. Amandoi suntem storsi de viata, fara vlaga.
I-am spus ca in prezenta mea isi poate da masca jos... Ca pe mine nu are cum sa ma raneasca pentru ca deja sunt prea mutilata pe interior.. Dar a refuzat politicos.
I-am povestit pentru prima data de cel de care imi aduce aminte fiecare melodie de dragoste. A inghitit in sec zambind si a spus ca ma intelege.
Il cunosc si totusi nu stiu nimic despre el.
Incerc sa ii ghicesc actiunile, in speranta ca intr-o zi il voi intelege la randul meu.
Ne-am luat la revedere la fel de usor cum ne-am spus buna.
Am revenit la realitatea rece si cotidiana....
Eu cu gandul la cel de care imi aduce aminte albastrul cerului .... Iar S. ... La ce se va intampla in mintea lui obscura ascunsa dupa un chip frumos.