Nemernicul gandurilor mele

E seara. Noapte mai precis.
Mintea il cauta in melodia de dragoste ce sta pe repeat in timp ce degetele nu imi asculta gandurile si se opreste pe casuta de chat doar pentru a verifica daca esti online.
Oare el se gandeste la mine cum o fac eu?
Oare inante sa adoarma m-a cautat in suflet sau poate ma asteapta in vise ...?

Oare i-a trecut macar o data prin mintea aia intortochiata ce dragut ar fi sa ii pregatesc micul dejun si sa il astept cu ceai cand se trezeste ? ( da iubitule , faci o cafea fenomenala dar stiu ca nu ii una din bauturile tale preferate ... Credeai ca uit? )
Sau seara cu cina pe masa?
Si sa adormim imbratisati iar la fel sa ne trezim ...?


Si da. Imi este dor de tine si te-as vrea langa mine poate la fel de mult precum imi doresc sa imi iau licenta.
Si acum chiar mi-as vinde sufletul diavolului pentru o saptamana de ... tine.

Si da. Sunt obosita, usor melancolica si scriu povesti nemuritoare unui om care nu merita nici sa ma privesca in ochi .. insa asta este viata.
Ne indragostim de nepotriviti pentru a putea aprecia "potrivitii" mai tarziu.
Iubim sa ne stoarcem creierii cu indosponibili.

Insa raman la ideea initiala. Te ador, este posibil sa fi inceput sa ... te cam iubesc ... insa nu iti voi permite sa faci parte din viata mea.
M-ai putea distruge, iar eu nu te pot lasa sa faci asta.

Good night B.