Ok.

You didn’t love her. You just didn’t want to be alone. Or maybe, maybe she was good for your ego. Or maybe she made you feel better about your miserable life, but you didn’t love her, because you don’t destroy the person that you love.

Phone:

"Delete all 384 photos?"

"Delete all 1782 messages ?"

Leptop:

"Are you sure you want to delete all 674 photos? "

Facebook:

"Are you sure you want to delete all 13.581 messages? "

I pressed "yes".

But ... Where can I find the button that deletes all my feeling?

Am sters totul. Am incercat sa sterg un an jumatate din viata, doar cu o apasare de buton. Virtual, totul este dus, dar sentimental, asta-i alta poveste.

"Inca il mai iubesti?"

Da. Si o sa il mai iubesc mult timp de acum incolo. Nu stiu sincer daca iubirea asta o sa treaca vreodata. Cu timpul, va fi estompata de alte sentimente de indragosteala, dar uitata ... Ma indoiesc.

Ati patit vreodata sa mergeti pe strada si sa dati intamplator peste un om care odata a insemnat "totul"?

Dupa ani si ani, inca iti sta inima pe loc, ca apoi sa iti bata cu putere de parca ar vrea sa iti evadeze din piept si sa sara la respectivul in brate.

Asta inseamna el pentru mine. O iubire care mereu va exista.

De ce acum? Pentru ca nu mai am putere sa lupt. Pentru ca sunt secata de tot ce era odata vital si bun in mine.

Sunt o umbra. O umbra ascunsa sub kilogramele de fond de ten alb si cu buze de un rosu scanteietor.

De ce zambesc? Pentru ca nu mai pot plange. Lacrimile mi-au inghetat de mult, atunci cand el a inceput sa sadeasca ura si repulsie in mine dand la o parte puterea si iubirea.

Si multi se intreaba de ce am acceptat relatia asta pana acum.

Motivul evident ... pentru ca il iubeam si inca il iubesc. Cred ca intr-un fel ma pedepseam pe mine, pentru tot ce am facut vreodata.

Mi se parea normal, ca si cand meritam toata suferinta, pentru ca la randul meu si eu am cauzat odata.

Si eu am calcat oameni in picioare si le-am terfelit sufletul prin noroi pana au ramas goi.

Goi .... Fara pic de iubire, orgoliu, nici macar suferinta. Doar nimiciti.

La randul meu si eu sunt goala. Stau, beau si fumez. In fond , la ce ma pricep cel mai bine daca nu la asta?

Am iubit din tot sufletul si am pierdut ... Dar nu l-am pierdut doar pe el , ci m-am pierdut pe mine pe parcurs.

Imi era frica ca fara el, voi ajunge la fel cum eram inainte... Dar cugetand, am realizat ca Iulia de dinainte nu a disparut. Era doar incuiata in cea mai indepartata camera a sufletului, plina cu oglinzi unde s-a admirat pana acum, cu farduri si fustite scurte.

Gata sa iasa si sa aibe iar lumea la picioare.

Spuneam acum 2 ani, ca prefer sa fiu admirata de toti decat iubita de unul.... Doamne ... Ce as vrea sa am iar mentalitatea aia. Sa ma bucur de viata in cele mai gresite si perverse moduri. Sa nu mai simt. 

Nu stiu daca el se va mai intoarce, insa stiu prea bine ca in mine inca exista particica aia care o sa il ia inapoi si o sa il ierte, in caz ca va veni.

Dar daca nu va intoarce, asa cum am incuiat-o pe Iulia cea materialista si rea, o voi incuia si pe romantica asta incurabila cu ganduri de iubire vesnica.

Doar pana va veni cineva care va merita sa o aibe .

In schimb, pana atunci ....

Welcome back Darling. Go and fuck up the whole world like one asshole fucked up your life. They don't deserve mercy, because they destroyed you to.