Pentru ca el m-a facut sa tip.

Era genul de femeie puternica, hotarata, cu privirea inainte si capul sus .... Pana s-a indragostit.
L-a gasit pe holurile scolii. Cand l-a privit nu s-a gandit o clipa cat de important va deveni vreodata.
Totul a inceput ca un joc prostesc. Stia ca poate sa aibe tot ce isi doreste, iar in acel moment scopul ei era el.
El era doar un obiect, ceva de colectie. Un barbat de pus pe raft, laolata cu inimile celor din trecut.
Stia ca era frumoasa. Stia ce merita si ce poate obtine.
In timp, nu stiu cum, a ajuns ... Sa iubeasca.
A crezut in el, poate si prea mult pentru binele ei.
A decis sa ii ofere cu adevarat o sansa si sa il mai tina langa ea, dar ca persoana, nu obiect.
............. Si s-a indragostit atat de rau, incat acel moment a insemnat declinul ei.
Si-a dat jos coroana, a coborat de pe tron si a plecat capul ... in fata lui.
Ar fi preferat sa se piarda pe ea , decat simplul gand ca l-ar putea pierde pe el.
Se indragostise de ce ar fi putut fi, nu neaparat de el.
Se dezbracase de tot. De pacate, de orgoliu, de rautate, de vanitate. Si-a dat jos pana si pantofii cu toc, iar rujul l-a inchis in noptiera de mult uitata.
Ramasase ... Ea.
Goala, mica, vulnerabila, blonda cu parul ravasit si fata de copil inocent.
Ai fi spus ca in ea se afla doar o femeie parsiva si rea, doar asta fusese ani de-a rand .... Dar in ochii ei mari si caprui licarea inca speranta si inocenta gandurilor de iubire nemuritoare.
Traia prezentul alaturi de el uitandu-se in viitor ... Visand neincetat.
Incerca sa ii gaseasca sufletului Lui, un refugiu in corpul ei cald.
Se agata disperata de orice semn de bunavointa si iubire din partea lui.
Ii daruise totul.
Renuntase la orgoliu si trecut, la viata ei.
In ea nu mai ramase nimic de dat, pentru ca totul ii apartinea lui.
Rabdatoare ... Inca il astepta ....


El era un copil pierdut cu ochi mari albastri.
Un copil cu aspiratii, planuri si ideei, care mai de care.
Nu stiu ce a vazut la ea.
Nu stiu de ce mereu inca se intorcea inapoi.
Poate ea pentru el .... Era "Acasa."
Intra in sufletul ei, incaltat, fara sa aibe bunul simt sa isi scoata papucii la usa.
O calca si o ranea incontinuu.
Era rece, iar ea i-ar fi dat toata dragostea ei doar sa ii tina de cald, dar nici iubirea nu a fost de ajuns.
Uneori o privea cu dragoste ca apoi sa se intorca in carapacea lui.
Avea un dar inimaginabil de a o face sa se simta mica, murdara, proasta, urata. Ca si cand nimic nu era bun in ea si nu l-ar fi meritat.
De multe ori o ranea fara sa isi dea seama .....


Intr-o zi, ea s-a uitat in oglinda si a putut vedea epava ce ajunsese. Si-a dat doua palme, a respirat adanc, a numarat pana la zece, si-a reamintit cine este, cine vrea sa fie si si-a scos rujul rosu din noptiera.
Nu mai putea continua asa.
Ajunsese un nimic, avand in vedere ca el era tot ce insemna ea.
Stia prea bine ca avea nevoie sa se distanteze si realiza ca singurul mod prin care ar fi putut sa iasa la suprafata si sa respire, sa scape de lanturile in care o tine captiva, era ca altul sa o atinga ...
In noaptea de 28 ianuarie si-a gasit "Victima". Ai spune ca o femeie care valoreaza pentru un barbat o noapte, este una slaba ... Dar nu. Ea nu era asa. Ea avea nevoie sa se foloseasca de el, el valora doar o noapte. Ea trebuia sa il simta ....... ca apoi a doua zi sa dispara din peisaj.
Si ... L-a inselat pe cel cu ochii albastri.

I-a permis altuia sa o atinga.
Cu fiecare sarut, era tot mai pierduta.
Fiecare muscatura .... atingere ... Felul in care degetele lui ii intrau in piele...
Gura lui se prelingea pe mandibula ei in timp ce o strangea cu dreapta de gat iar cu mana stanga de san.
I-a scapat un  geamat ... primul din mii...
L-a simtit cu toata fiinta, mai bine ca pe oricare de dinainte.
I-a permis sa faca orice, doar in fond, acum ii apartinea lui.
In noaptea aia a tipat cum nu a tipat intr-un an jumatate... Cum cel cu ochi albastri nu a facut-o niciodata.
A doua zi, pe corpul ei se vedeau bine urmele celui din noaptea trecuta.
Stia ca face ceva gresit. Stia ca nu este un lucru bun ......
Si stia prea bine ca nu putea sa se mai complace in mediocritatea langa cel cu ochi albastri cand viata i-a oferit din nou alternativa de a fi ca inainte.... o femeie puternica si frumoasa, nu marioneta slaba a cuiva.
A schimbat pluoverle largi si lalai cu bluze decoltate si stramte. Si-a scos rujul rosu si a bagat in noptiera tot ce era de culoare pamantaie si bej.
Inflorea. Zambea. Se iubea pe ea, nu pe el.

L-a parasit pentru a se regasi. Pentru a fi din nou o printesa a noptii, nu sclava cuiva.
Mereu i-a placut viata si a decis sa si-o recupereze.




Thank you S. for every night.
You were my savior.