Memory lane.

Avem de ales intre doua drumuri. Nici unul cert, nici unul sigur. Unul avea o placua noua, stralucitoare si frumos inscriptionata " Viitor" iar celalalt in schimb, una mica, plina de rugina " Trecut".

Primul era necunoscut si inca nu era cazul sa inaintez pe el cu capul sus, privirea inainte si fara sa ma uit inapoi, asa ca am pornit cu viteaza spre " Trecut" fiind ferm convinsa ca ma vindecasem de tot si ca nimic nu mi-ar putea face rau.

Paseam fericita si in ritm alert pana am ajuns ..... In Sibiu, orasul meu si al nefericirii.

Am intrat in camera si mi-a stat inima. Din pat lipsea ceva pufos iar noptiera era plina doar cu carti. Nu m-am descurajat. Am zis ca obligatoriu trebuie sa infunt lucrurile astea, ca nu ma pot ascunde o vesnicie in Cluj.

Mi-am luat tocurile, m-am dat cu rujul rosu si am iesit in oras.

Era ciudat. Nu mai era el sa il sun ca de ce intarzie. Deja ma astepta altcineva in coltul strazii. Stateam pe partea dreapta a centrului, ca apoi cand m-am uitat in mijloc, ne-am vazut ca prin vis, pe noi, fericiti tinandu-ne de mana.

Nu mult am mai mers, ca apoi sa ne vad sorbind un pahar de vin, la terasa vara. Zambeam si eram fericita. Apoi era iarna. Ne bulgaream ca doi copii prosti, in mijlocul centrului. Il amenintam ca il omor, ca sunt de 10 ori mai puternica ca el, dar in nici 2 secunde tot ma arunca pe jos .... Am trecut pe langa un restaurant iar privirea mi-a ramas atintita sprea geam. Eram inauntru, mancam paste, la lumina lumanarii.

Am trecut pe langa un pod. Podul pe care, l-am oprit din mers, l-am strans tare in brate iar apoi m-am uitat in ochii lui mari si albastrii si i-am spus pentru prima data " Te iubesc."

M-am oprit " with the other guy" pe o terasa in Piata Mica. Imi era frica sa intru, de aceea am ales sa stam afara. Localul ala tinea inca minte toate certurile si iubirea noastra care s-a dus intr-un final pe apa Cibiunului.

Ma linistisem la plecare. Deja trecusem prin toate locurile " what if " si inca puteam respira fara a-mi simti plansul in gat. Dupa noi, nu dupa el.

Intre timp, prin nu stiu ce minune, prin nu stiu ce coincidenta, m-am trezit cu EL, da ... el , el, in fata mea. Era cu un prieten. Ne-am oprit panicati pret de o secunda, iar apoi am spus un " Ceau" stanjeniti. 

Eram distrusa. Cum era posibil sa nu fiu de nici 24 de ore in orasul asta si fix ultimul om pe care as fi vrut sa il vad, sa imi apara la 2 metrii in fata...?

In pas alert, m-am indreptat cu sufletul in gat spre statia de taxi. Nu m-am putut abtine ... Si m-am uitat catre farmacia 24. Era decembrie, mai exact 27. Eu il asteptam suparata , iar el alerga catre mine cu un buchet mare de trandafiri albi in mana .......

Am ajuns acasa si am intrat direct in dus. As fi vrut sa ma inec. Sa pun capat la tot. Sa sterg toate amintirile astea ... Mi-am dat joc pantofii cu toc , extensile si m-am sters de negrul de la ochi si rosul de pe buze.

Din cealalta parte a oglinzii., ma privea o faptura mica, palida si cu parul pana la umeri :

Vezi Iulia, ti-am zis. Nu scapi asa usor. Nu te mai minti singura. In tine inca mai exista partea aia romantica, speriata si indragostita de Alex.

NU !  Refuz sa ma mai intorc in trecut ! taci din gura, sunt bine, doar orasul asta nenorocit mi-l aduce in fata la tot pasul ! E normal sa ma gandesc , macar cat timp sunt aici !

Poti sa te minti singura in continuare ...

Iar in momentul ala, am luat cartea de pe noptiera si am spart oglinda.