zana absintului

prima data cand am aplicat pentru Danemarca , am facut-o pe principiul "cine stie ce va fi"

sincer, nu mi-am imaginat vreodata ca ar fi posibila sansa sa plec singura, undeva departe de toti. aveam doar vise. vise in care le demonstram tuturor de ce sunt in stare. ca am crescut. ca ma pot descurca si fara ei.

astazi este si prima zi, fara L. fara nici un telefon, fara sa il vad sau sa vorbim. pana la un moment dat am fost chiar ok.

am primit un telefon. dosarul mi-a fost acceptat, miercuri am testul de engleza.

asta ii prima zi in care am realizat ca cel mai probabil, voi pleca. ca in sfarsit, voi avea sansa sa o iau de la 0 (lucru la care visez de mult)

dupa 2 ore de stat in pat si de plans, m-am ridicat. plec cu tfl in oras, si voi bea.

voi bea pentru amintiri, pentru o sansa noua, pentru iubiri pierdute.

bye

UPDATE de dimineata:

hmm.

prea multa lumina in camera.

am reusit sa inteleg ultimele 3 mesaje trimise.

"era sa ma ia politia si am bagat un 50 de m"

"rupta-n gura sunt intr-un club de rockeri"

"eu sunt zana absintului"

ma.... eram inconjurat de rockeri care se uitau urat la mineee :)) si pe strada, zburammm, deam din maini ca eu chiar credeam ca sunt o zana albastra ca Tinkerbelle din Peter Pann.

what a night :)))