ma enervezi pentru ca doare

neputincioasa.

vulnerabila.

fragila.

urasc cum ma faci sa ma simt.

urasc ca trebuie sa ma prefac cu anumite lucruri de acord, sa zambesc, sa rad, cand inauntrul meu totul este un dezastru provocat de tine.

urasc momentele in care cu atata nonsalanta, imi arati ca nu iti pasa. cand imi spui cu atata seninatate ce ai facut cu x, y, z

urasc faptul ca nu iti pasa nici macar jumatate din cat imi pasa mie.

urasc ca nu pot fi hotarata in fata ta, cum sunt cu altii. este de ajuns o prvire mai adanca in ochii mei, ca sa uit pe ce lume traiesc

si stiu ca nu esti bun pentru mine si ca nu ai meritat nici macar o lacrima, dar eu tot le-am varsat in fiecare seara.

stiu prea bine ca gresesc, sunt constienta ca imi bat joc de mine conformandu-ma la regulile si dorintele tale stupide.

stiu ca trebuia direct sa te trimit de unde te-a scos mama ta draga. esti un idiot, ca nu vezi cat valorez. iar eu si mai proasta ca accept asa ceva.

sa stau si sa astept un telefon, care probabil nici nu va veni.

sa numar minutele, gandindu-ma ca ii alta la tine.

sa nu sun "ca ti-am mai stricat odata planurile de f***t cu aia acum 2 zile"

"nu iti pierde din nou capul"......

asta imi repet la fiecare 2 minute

de ce oare nu pot iubi ce imi face bine si tanjesc mereu dupa cel care imi distruge sufletul?