ce se intampla?

ma depaseste total....

nu mai inteleg nimic. adica inteleg, dar nu vreau sa mai imi fac filme si scenarii in minte, ca la sfarsit sa ma trezesc ca joc in altceva defapt.

hai sa vedem.

ne-am cunoscut din pura intamplare, iar anul trecut cam pe vremea asta, te-am chemat la alergat.

vreo 4 luni de zile, de fiecare data cand veneai dintr-un tuneu, ma trezeam cu tine la poarta.

toata ziua tot sa ma saruti, ma stresai.

27 august, ziua ta.

ai ajuns in sibiu, dupa nici doua ore erai la mine. eu si uitasem ca implinesti 18 ani.

si tot vroiai sa ma saruti.... si ma simtiam rau ca ii ziua ta si am uitat, asa ca am cedat.

o luna, cat am fost impreuna, nu stiam cum sa te evit, ca nu te placeam...

in sfarsit, imi fac curaj si te parasesc.

ma impac cu radu, o luna nu am vorbit.

ajungem in noiembrie......

te sun. esti sec.

ne intalnim, te porti groaznic.

eu ce fac?

eu ma indragostesc ca ultima cretinaaaa

pleci in america.

cand te intorci, ma trezesc ca defapt nu te-am uitat...

si de atunci a inceput cu adevarat chinul supremmm.

dupa multe nopti in care adorm plangand, am decis sa te ignor.

hopa, iar ma cauti.

vreo 2 saptamani, am fost si eu indiferenta si seaca( greu mi-a fost doamnee)

intr-o seara, imi spui ca ma mai placi umpic...

eu iti marturisesc adevarul, ca inca nu mi-a trecut.

trece o saptamana, in care suntem ok,

ajung in patul tau.

ma apuca mai rau ca inainte toata chestia asta ciudata cu iubirea.

si asa ajungem la ziua de azi, unde in cateva ore vin la tine, sa te uitam la un film.

(2 intalniri in 4 zile, chiar e ceva, venind din partea ta)

incredibil, ajungi sa suni mai des. fara nici o remarca stupida si alte cacaturi.

sa te porti chiar..... dragut.

lucru care nu iti sta in caracter.

si totul e asa dragut... si frumos...

iar eu nu ma pot bucura, de frica.

teama aceea, ca poate maine, vei fi laa fel de idiot ca inainte....