copilarie

ce copil inocent eram...

copilaria mea, nu a fost una lipsita de probleme. singurele momente fericite le-am avut cu Barbie. de mica m-am izolat intr-un fel. nu ma deranja ca nu aveam prieteni, imi placea singuratatea. tin minte momentelele cand evadam din camera mea roz de printesa, si ma uitam pe geam. copii care se jucau in noroi si se catarau in copaci. mi se parea ciudat si ma uitam la ei cu dispret, mila, sila. intotdeauna am avut, tot ce mi-am dorit, din punct de vedere material. relatia cu parintii nu a fost una prea apropiata, cred ca de aici mi se trage si lipsa de afectiune. nevoia de a ma arunca in fiecare relatie, cu totul inainte. la fel, dupa ceva timp, intervine indiferenta.

sunt momente cand sunt incapabila de vreun sentiment iar tot ce fac, este sa imi fie mie bine(cel putin in relatia cu familia)

la 14 ani, mi-am spart gobul de cristal si am iesit. in jurul meu nu mai era britney si christina, roz, ciocolata, bani si haine. am intalnit o lume cu totul altfel.

o saptamana a fost de ajuns sa plece ai mei si sa raman singura in casa, ca la intoarcere, in loc de fetita cu bunele maniere, vocabular elevat si doua codite, sa gaseasca una cu pierce in limba, buric, nas, toata imbracata in negru care le spunea ca vroia sa umble noaptea in cimitire cu prietenii satanisti.

m-am indragostit. el iubea doar situatia mea financiara. nu ma suporta imbracata in negru, pantaloni largi si DC in picioare. am inceput cu nike, adidas, puma, lotto.

mi-a frant inima dupa un timp. o jumatate buna de an, nu am mai trait. corpul imi era viu, eu eram moarta pe dinauntru. crescusem, ajunsesem sa captez ceva atentie. mi-am luat-o rau de tot in cap. am inselat, am mintit mi-am batut joc, intr-un fel crezand ca ma razbun pe fraierul de dinainte.

a aparut R. mie nu imi statea capul la iubiri, eu vroiam distractie. dupa 2 ani in care ne-am chinuit unul pe celalalt, am terminat-o.

cluburile erau de ceva timp prezente in viata mea. eram inganfata, narcisista si materialista.

atunci a inceput perioada A.D.

cel mai rau a fost in vacanta de Craciun. nici macar o zi, nu am reusit sa raman treaza. daca o mai tineam asa o saptamana, acum aveam o cruce la cap.si totul pentru ce? durea prea mut amintirea unui alt EL.

m-am maturizat repede, prea repede si am momente, in care mi-as fi dorit o copilarie normala. familie. dar sunt fericita si asa.

iar acum , sunt in cel mai bun loc cu putinta. sa dus negrul,euforia,muzica tare.

este caldut, si cu ciocolata.

am momente cand imi lipsesc lucrurile de dinainte, dar stiu ca este mai bine asa.

o fata grasuta, comuna.

nu o t**** blonda dr*g**a

as fi avut mult de scris, daca as povesti si intamplari, dar unele lucruri, sunt mai bine de tinut pentru tine.mai ales cele de care nu esti prea mandru. am facut tot ce ii rau dar si bine.

si nu le regret.

am crescut intr-un mediu in care a fi loial partenerului de viata nu era ceva prioritar, unde dorinta de a avea bani si de a fi cineva era cea mai importanta. unde scopul scuza mijloacele, si ochii pentru ochii, dinte pentru dinte.

acum, aveti explicatia a ceea ce sunt eu si de ce.