by paulo coelho

Dragostea rămâne. Doar oamenii se schimbă.

Onoarea. Demnitatea. Respectul faţă de mine însămi. Dacă mă gândesc mai bine, n-am avut niciodată niciunul din aceste trei lucruri.

Când nu mai aveam nimic de pierdut, am primit totul. Când am încetat a fi cine eram, m-am regăsit pe mine însămi. Când am cunoscut umilinţa şi supunerea, am devenit liberă

Trupurile se înţeleg, deşi sufletele nu sunt întotdeauna de acord.

Tragediile lasă urme adânci, pe când bucuriile amintiri deşarte

Când îţi doreşti ceva cu adevărat, tot Universul conspiră pentru îndeplinirea visului tău.

Omul trebuie să-şi aleagă şi nu să-şi accepte destinul.

E periculos să iubeşti! Iubirea e ca un drog. La început ai senzaţia de euforie, de abandon total. Apoi, a doua zi, vrei mai mult, încă nu e un viciu, dar îţi place senzaţia şi îţi închipui că o poţi ţine sub control. Te gândeşti la persoana iubită vreme de două minute şi uiţi de ea vreme de trei ore. În scurt timp însă, te obişnuieşti cu acea persoană şi începi să fii complet dependent de ea. Acum te gândeşti la ea trei ore şi o uiţi două minute. Dacă ea nu e lângă tine, încerci aceeaşi senzaţie ca şi drogaţii când nu îşi obţin drogul. În acel moment, aşa cum drogaţi fură şi se înjosesc ca să facă rost de ceea ce le trebuie, şi tu eşti dispus să faci orice pentru dragoste!

Dragostea este o fiinţă sălbatică. Când încercăm să o ţinem în frâu, ne distruge. Când încercăm să o închidem, ne înrobeşte. Când încercăm să o înţelegem, ne tulbură.

Adevărata iubire este un act de total abandon.

Nu vreau să mă schimb, fiindcă nu ştiu cum să mă schimb. Sunt deja foarte obişnuit cu mine însumi.

Dacă e să fiu credincioasă faţă de cineva sau de ceva, în primul rând trebuie să-mi fiu fidelă mie însămi. Dacă e să caut dragostea adevărată, mai întâi trebuie să mă satur de iubirile mediocre pe care le-am întâlnit.

În toate limbile lumii există o aceeaşi zicală: ce nu văd ochii, inima simte. Ei bine, eu afirm că nimic nu este mai fals; cu cât sunt mai departe de sentimentele pe care încercăm să le înăbuşim şi să le dăm uitării, cu atât sunt mai aproape de inimă. Dacă suntem în exil, vrem să păstrăm cea mai neînsemnată amintire despre rădăcinile noastre, dacă suntem departe de persoana iubită, fiecare persoană de pe stradă ne trezeşte amintirea ei.

Dacă aş mai rămâne o zi, aş mai rămâne un an, iar dacă aş mai rămâne un an, n-aş mai pleca niciodată.

Viaţa este uneori foarte zgârcită: trec zile, săptămâni, luni şi ani fără să simţi nimic nou. Totuşi, odată ce se deschide o uşă, o adevărată avalanşă pătrunde prin spaţiul deschis. Acum nu ai nimic, iar în clipa următoare ai mai mult decât poţi accepta.

Iubeşti pentru că iubeşti. Nu există niciun motiv pentru ca să iubeşti.

Cu cât sunt mai departe senimentele pe care încercăm să le înăbuşim şi să le dăm uitării, cu atât sunt mai aproape de inimă.

Daca trecutul nu te multumeste, uita-l pe loc. Alcatuieste-ti o noua viata in care sa crezi. Concentreaza-te numai asupra momentelor in care ai obtinut ce-ti doreai si asta iti va da putere sa reusesti.

Sunt şi eu ca toţi ceilalţi oameni: văd lumea aşa cum vreau eu să fie, nu aşa cum este.

Dragoste, îmi zic ei... dar dragoastea nu aduce şi nu o să aducă niciodată fericire. Din potrivă, este o constantă stare de anxietate, un câmp de luptă, nopţi nedormite, întrebându-te mereu dacă faci lucrul corect. Dragostea adevărată este compusă din extaz şi agonie.

Cine iubeşte aşteptând o recompensă îşi pierde vremea.

Bărbaţii aduceau numai durere, frustrare, suferinţă şi senzaţia că zilele se târau.

Deşi nu te-am dezbrăcat şi n-am pătruns în tine, şi nici măcar nu te-am atins, am făcut dragoste