hate that i love you

detest seara.

este de ajuns sa stau in pat singura 2,3 ore ca sa ma apuce sentimentalismele. sa incep sa analizez fiecare aspect al vietii mele, persoana din ea si sentimentelele care ma incarca.

ieri am primit o intrebare care ma pus pe ganduri:

"ai iubit vreodata pe cineva?"

raspunsul pe moment : "nu cred"

dar am iubit. si i-am iubit pe totii, care au fost in viata mea, indiferent cat timp.

poate nu am facut-o cum trebuia, sau cum meritau, dar asta nu inseamna ca nu au insemnat ceva si ca la plecare, nu au luat cu ei, o mica parte din sufetul meu.

sunt de parere ca iubirea este efemera, asa cum este totul pe lumea aceasta, trecator.

totul se distruge.

si sincer, nu ma deranjeaza cand unii barbatii cu care sunt, se indragostesc de mine. ma deranjeaza cand ma indragostesc eu de ei si imi pierd ratiunea si simtul logic.

a reusit sa ma convinga sa il iubesc, iar apoi m-a tradat. adevarul de multe ori este o solutie gresita. de obicei incerc sa il musamalizez in minciuni frumoase, cusute cu ata alba.

am crezut, ca adevarul va fi o solutie buna...dar mi-a citit sufletul. e printre putinele momente cand regret ceva. sunt dezamagita.

de ce trebuia sa faci asa ceva?

acum imi vei descoperii toate mizeriile.

inevitabil, cateodata chiar cred ca sunt un esec. un dezastru pe tocuri inalte.

urasc zilele astea. mai ales ca acum se apropie seara.

nu am nimic de facut si totusi am prea multe.

nu stiu cand mi-am pierdut echilibrul sentimental.

probabil odata cu inima.

si imi tot repet in minte: "nu renunta niciodata la tine, mai ales pentru un barbat"

dar cum sa nu clachez cand vine seara, nu am ocupatie, nu am somn, incep sa vorbesc cu el si mai dau si peste cate o melodie ca asta?