Sincera cu mine.

Fooled everybody, except myself.

" Sunt bine. "

Sunt bine cand nu il vad. Sunt bine cand nu ii vorbesc. Sunt bine in Cluj.

Imi spunea ieri un necunoscut ca sunt o persoana prea ciudata. Ca fiecare scriere imi este deprimanta si arata ceva ... Trist.

Daca am inima bucati...? Cum ai vrea sa fie? Fluturasi si inimioare ?

Imi lipseste ? In fiecare zi.

Inca il mai iubesc ? Nu cred ca am incetat vreodata.

Insa nu pot imbratisa o amintire, nu?

Nu voi trece prea curand peste povestea asta, cel putin nu cu adevarat.

Nu stiu daca el m-a iertat, dar eu m-am pedepsit zilnic pentru ce am facut.Sunt constienta ca ma distrug. L-am urat pe el pentru ca m-a impins catre altul si m-am urat pe mine si mai mult pentru ca nu am avut mai multa forta.

Saptamana asta l-am intalnit in vise mai mult ca de obicei. Asteptam cu nerabdare sa adorm pentru ca doar acolo eram fericita cu adevarat.

Saptamana asta au fost doua luni de cand mi-a iesit din viata si daca ar fi ramas, am fi implinit un an jumatate.

Aveam obiceiul de a-i face temele ocazional, cel putin cele de literatura si creatie.

Mare mi-a fost mirarea cand azi mi-a cerut ceva asemanator... Si ceva in mine din nou s-a rupt, pentru ca nu l-am putut refuza. Totusi ... Prefer sa citesc carti pentru notele lui, dar de ale mele nici nu imi pasa.

De ce oare suntem capabili sa facem orice pentru persoanele care nu merita ?

Care ne ranesc si ne distrug incontinuu.

Sunt puternica si de nepatruns in fata fiecarui barbat ... Inafara de el. In fata lui, sunt slaba.

Cred ca mi-as taia si o mana pentru el.

Si uite , ce am ajuns. Sa scriu pe blog la 3 A.M. iar dupa aceea sa ma apuc sa citesc o carte pana pe la 5 ... Asta avand in vedere ca trebuie sa ma trezesc  la 8.

Suntem in stare de orice pentru oamenii pe care ii iubim.

Nu stiu cand va fi clipa in care voi fi capabila sa ii refuz ceva, sau momentul in care nu imi va pasa.

Chiar cred ca o viata intreaga, intr-un fel sau altul, ii voi fi alaturi.

Mereu acolo ... Cand va avea nevoie.

Si tocmai din acest motiv ... Trebuie sa merg mai departe.

Nu stiu ce voi face la vara, dar nu imi permit sa fiu acasa. In felul asta .. Nu il voi uita niciodata.

M-am hotarat sa vorbesc cu ai mei, ca sa pot ramane in Cluj. Ma angajez, fac ceva , doar sa nu trebuiasca sa imi petrec 3 luni in "Trecut".

Trebuie sa il uit.

Trebuie sa fac ceva ........ Pentru ca este prea greu fara el.

Inchei seara ( deoarece am lectura pentru clasa a11a) cu un status pe care l-am postat pe facebook in ziua in care am fi implinit 18 luni.

Il iubesc precum iubesc diminetile ploioase de dupa-masa si cafeaua din boabe proastete cu miere. Imi amintesc de el cu aceeasi caldura pe care o simt atunci cand razele calde ale soarelui mi se preling dimineata pe fata. Inca il doresc cu o inocenta inantila si un gram de speranta izvorat din cel mai indepartat colt al sufletului.... Si mereu il voi iubi, chiar daca ar trebui sa imi petrec o viata intreaga iubind o amintire.