Last date

Nu stiam cum sa plec mai repede.
Mi-am omorat sufletul la masa, am incercat sa il adun la Minerva si am renuntat de tot la el in bar, la un pahar de vin.

Incertitudinea ma termina.
Stateam in fata lui si repetam incontinuu "Care a fost momentul in care ai incetat sa ma iubesti " in timp ce el se uita calm si zambea in ochii mei.
Cred ca au trecut 3 luni de cand nu am mai fost atat de slaba in fata cuiva.

Nu il vroiam din nou langa mine, cel putin nu la modul "serios". Cautam .... Doar o parte din noi. O seara in care sa fim "impreuna", sa zambim si sa ne purtam ca pe vremuri. Cautam raspunsuri. Vroiam doar adevarul ....
Vroiam sa stiu ce i-a lipsit, unde am gresit de am ajuns in situatia in care sa zambim de politete la cina, ca doi oameni care abia s-au cunoscut.
Ne-am despartit din tampenie, ca doi prosti, iar cel mai trist lucru era ca pana si in ochii lui albastrii se vedea ca inca mai era ceva ... Ca ar vrea, dar probabil i-ar fi frica , sau orgoliul ala tampit il impiedica.
Oare Bianca avea dreptate si inca il iubeam dar nu imi dadeam seama ?


M-am trezit azi cu un chef incredibil de a-mi astupa cearcanele, de a invata ceva pentru sesiune si a face abdomene. In dimineata asta .... Cozma nu mai conta. Cred ca l-am ingropat in suflet precum am ingropat cenusa pozelor in curte. Frumosul de D nu mai reprezenta nimic prea important si inca nu sunt hotarata daca sa il sun pe M sa ii spun ca nu are rost sa vina weekendul viitor din Germania.

Poate datorita faptului ca am suferit ieri ca ultima idioata ... Dar astazi nu mai simt nimic, pentru nimeni. Imi place sa ma simt asa .
As vrea sa nu imi mai revina capacitatea de a simti vreodata.

Maine ma duc in Cluj ca incepe sesiunea. Nu stiu cand voi avea timp in primul rand sa se intample ceva interesant ca sa ma faca sa simt nevoia sa scriu.