Tell them I was happy

\

" Ia-mi viata si frange-o intre palme cu salbaticie, aici si acum fi fara teama,  loveste-ma inapoi ca sa-mi arati cum doare. Fa din nou scurm din ganduri .... Si lasa-ma goala...
Dezbraca-ma de emotii si incarca-ma cu tine ..."

Dar ... tu vi numai ca sa imi arati ca se poate .... Iar apoi pleci.


Azi am scos cutia veche de sub pat si am dat drumul in playlist la 5 o'clock in the morning. De la primele acorduri, inima mi-a stat pe loc.
Stiam ca sunt pregatita. Plansul imi era in gat de prea mult timp, incercand sa reprim tot ce insemni si insemnai pentru mine.
Am deschis cutia de amintiri si m-am imbracat din nou ... Cu tine. Te-am strans in brate si ti-am sopitit tot ce as fi vrut sa iti spun azi la un pahar de vin in centrul vechi.
Am plans in hohote, de nervi, disperare si durere dupa noi. Dupa atatea intrebari fara raspuns.
Am privit bijuteria care odata se afla la incheietura mainii drepte si i-am cerut iertare printre lacrimi.
I-am sps ursuletului ca eu chiar te-am iubit odata .... Si probabil mereu o voi face. L-am implorat sa ma ierte ca am renuntat la noi desi inca te iubeam si am incercat sa ii explic ca eu chiar nu mai puteam continua asa ... As fi vrut sa am mai multa forta.
As fi vrut din toata inima sa mai fi avut rabdare iar tu sa fi renuntat macar putin din orgoliu .
Am cautat orice urma de parfum care sa imi aminteasca de tine, doar pentru a te mai simti odata langa mine ... Ce dor imi este de imbratisarea ta ...
Am strans la piept fiecare poza din care zambeam fericiti si mi-am varsat lacrimile deasupra lor.
Oamenii din fotografi ma priveau fericiti si impacati. Linistiti, unul langa celalalt.
Eram eu si ei ... Tu nu.
Le-am spus ca regret. Le-am vorbit in soapta, ca si cand imi era frica ca ma vor certa. Am incercat sa le explic ca nu stiu ce s-a intamplat pe parcurs si ca imi pare rau ca povestea lor a trebuit sa ia sfarsit asa.... le-am jurat ca am facut tot ce am putut si ca daca as putea, as da timpul inapoi intr-o clipa si as incerca sa imi repet mai mult si la fiecare pas ca trebuie sa am rabdare cu tine, ca esti doar un copil ....
Dar nu ma ascultau. Inca ma priveau zambind fara sa imi spuna cum as putea sa trec peste.

Fara sa imi raspunda ... Care a fost momentul in care noi doi ne-am pierdut.


Nu stiu cat timp mi-am petrecut plangand pe covor, imbracata in bluza lui, ascultand incontinuu melodia noastra, imbratisand un ursulet si cerandu-mi iertare unor poze.
Ingenunchiata in fata amintirilor, am gasit definitia durerii.
E nodul in gat, de care nu poti sa scapi.
A fost clipa in care de dimineata mi-am vazut coastele, nu burta, iar cantarul imi arata cu -14 kg fata de acum cateva luni.
E momentul in care tot corpul urla de parca ar fi parlit, iar in piept se simte arsura.
In care te distrugi singur, pentru ca nu mai gasesti nici un sens de a continua.
Fractiunea aia de secunda in care ai da tot ce ai, doar pentru inca o zi .
In care stai sub dus, si vrei sa te ineci. Sau privesti un cutit iar apoi catre incheietura.
In care predomina gandul de a pune capat .,.... la tot. La toate amintirile, durerea, el.






In care ai prefera sa fi la 3 metrii sub pamant, decat fara el.......