Ce mai faci tu Iulia ?

Niciodata nu am fost genul de fata "normala". Cu viata transformata in rutina, ideei si perceptii fixe, facand lucruri comune si linistite.

Detin un suflet cameleon, unde busola morala nu se mai regaseste.
Nu am o personalitate fixa, doar o indecizie permanenta la fel de tulburatoare precum furtuna noptii de vara.

Si daca as spune ca nu mi-am dorit asta ... Ar insemna sa mint.
Ador sa fiu admirata.
Ador sa fiu iubita ... Si sa simt ca eu detin controlul.
Sunt a nimanui, care este a tuturor.
Care nu are nimic, dar vrea totul si cu o obsesie nebuna depre fericire.

Traiesc o viata nebuna.
Traiesc o viata ca rupta din filme si totusi sunt moarta pe interior.

Stiu ca sunt desteapta si al dracului de frumoasa. Si profit de asta.
Cand ma urc pe tocurile mele de 15 cm, simt ca nimic nu ma poate opri.
Impart zambete rosii in stanga si in dreapta fara a promite ca maine inca voi fi aici.
Eu caut un lifestyle exclusivist.
Incerc sa nu ma multumesc cu mai putin decat merit.

Imi plac barbatii cu bani, ce rost are sa mint ? Sunt fascinata de putere, de siguranta si de inteligenta lor. Nu totul se rezuma doar a a avea o masina frumoasa...

Nu ma multumeste frumusetea unui barbat. Sunt constienta ca momentan as putea avea orice specimen de gen masculin pe care il privesc pe strada, dar un barbat frumos  nu ma intriga.
Papusile masculine sunt bune doar pentru un singur lucru.

O sa incetez vreodata sa traiesc atat de haotic ? Nu stiu.
Voi regreta ?
Nu ... Nu am facut-o nici in trecut.

Momentan sunt prea indragostita de mine ca sa ma pot lega de un barbat.
Nu stiu ce caut.
Nu stiu ce vreau.



Stiu doar ca in clipa in care pasesc din casa cu parul drept, pe tocuri si ruj rosu, am lumea la picioare.

Si ma intrebi tu cititorule ...
Mai simt ?

Nu mai simt nimic. Nici iubire, nici durere, nici remuscari, nici fericire sau tristete.