ma f** in voi

vreau sa ma pot uita in oglinda fara sa imi vina sa o sparg...

la exterior, nu arata rau. insa din pacat, eu pot vedea mai mult decat voi toti.

si pe fata mea nu se vede nimic, nici macar o urma. am ajuns sa ma prefac atat de bine, incat nici eu nu ma mai recunosc.

sunt trista pentru ca nu mai pot sa fiu in alt fel. m-am obisnuit asa. daca zambesc sau rad mi se pare ceva nelalocul lui. viata mea a ajuns un chin.

si sti ce este inauntrul ambalajului?

o epava.

o persoana urata, murdara, depravata, care a comis toate greselile posibile din lume.

urasc cine sunt acum, ce am ajuns, din cauza voastra. m-am saturat sa lupt cu gura lumii. nu mai am deloc putere.

si da, gandirea nu imi este atat de intunecata precum sunt eu, dar pana la urma, faptele conteaza, nu ce mi-as propune sa fac.

am uitat cum este sa rad din tot sufletul, sa fiu fericita.

m-am lasat atinsa de umbre, si m-au acaparat cu totul.....

mi-am creat un fel de cochilie. o masca pe care o puneam dimineata la prima ora, si o dadeam jos inainte de culcare.

o femeie care nu mai poate fi ranita.

o umbra.

o femeie pentru care barbatii sunt doar obiecte de decor.

o femeie care nu mai simte nimic. nici o emotie din lumea asta.

o femeie care calca pe suflete, neinteresand pe cine a ucis in drumul ei, doar pentru a-si atinge scopurile.

o femeie urata. rea.

dar totusi atat de frumoasa exterior, plina de dezgust si ura.

masca mea, s-a contopit cu mine. luni intregi de zile, asa am si fost.

o nenorocita, falsa, criminala. pentru ca in drumul meu, nu am realizat ca in timp ce il omoram inima unuia si altuia, mi-am distrus complet si sufletul meu..

totul pentru ce?

pentru kkturile peste care involuntar, am fost nevoita sa trec, sa le suport si sa le inghit de la voi toti.

pentru ca am fost naiva. proasta. credula, gata intotdeauna sa ofer si a20cea sansa.

timpul a trecut. mi-am deschis din nou sufletul. am renuntat de a ma preface puternica si m-am lasat purtata de val.

desi stiam ca nu voi fi cu adevarat implinita, am acceptat si asa.... de dragul lui.

as fi ipocrita daca as spune ca nu ma simt totusi de putin implinita in momentul de fata. dar parca ceva lipseste...

nu eram pregatita pentru asa ceva si m-a lovit din plin. nu ma mai pot ridica.

vreau sa se aleaga praful de tot. nimic nu isi are sensul. spuneti-mi cum vreti,etichetati-ma in 5000 de feluri, nu imi pasa. pentru mine nimic nu isi mai are locul.

nu gaseam remediu niciunde. ma luptam cu mine si cu ceilalti doar sa cad la o invoiala care sa ma multumeasca macar pe jumatate din cat mi-as fi dorit, si sa ii fac sa inceteze.

vroiam doar sa mor ca sa o iau de la capat. sau sa nu o mai iau deloc. sa ma bag in pamant si sa ma dizolv. sa dispar pur si simplu.

vreau doar liniste. doar de atat am nevoie in momentul de fata. normalitate si puterea de a ma regasi, de a ma ridica in picioare din nou ca sa pot merge mai departe . am nevoie de timp sa ma refac, , ca intr-o zi sa nu imi aduc aminte de perioada asta CS din viata mea, pentru ca jocul asta in care m-am bagat din cauza voastra, ma distrus complet.

fericiti? mi-ati distrus complet sufletul, iar acum sunt goala.

de astazi, mi-am luat adio de la viata de ieri.

am impachetat totul in cea mai mare valiza pe care am gasit-o, si am ascunso in cel mai indepartat colt al mintii, in speranta uitarii.

m-am distrus destul pentru voi.

la El insa, nu renunt inca. dar ii ultima sansa L. ai avut si tu prea multe.

de acum, nu voi mai privi inapoi.

la revedere.