de ce?

de ce mereu iubim pe cel care in interiorul nostru stim ca oricum va dispaarea si ne va laasa pustiite si fara vlaga?

de ce exact cand nu trebuie, ne aruncam in relatii care nu au nici o noima, sens sau inteles?

de ce ne indragostim de nesimtiti care se porta cu noi ca cu un gunoi, ne mototoleste sufletul si ni-l arunc la gunoi fara nici cea mai mica remuscare?

de ce nu il putem iubi pe cel care este gata sa ne astearna lumea la picioare?

cu firea pe care o am eu, nimeni din apropiatii mei nu crede cand spun "il iubesc"

"ehh ii cveva trecator, tu nu poti iubi"

nu pot iubi pe unul singur. nu poti fi psihic doar al unuia. dar asta nu seamna ca cei care mi-ai trecut prin viata , prin pat, nu au insemnat ceva. totii au plecat cu o particica din mine...