Need you

M-am pitit in cel mai linistit colt al Clujului pe care l-am gasit, ca sa ma pot gandi in pace la el. Imi place sa imi fie in minte in orice moment al zilei.

Ii de ajuns sa fie totul ok pe plan sentimental, ca restul lucrurilor sa aiba un curs normal si in jurul meu sa se asterne o stare de calm.

I-am simtit dorul din clipa in care am iesit pe usa si dupa 2 zile, inca il simt la fel de pronuntat.

In minte imi apare chipul lui somnoros, intins pe perna si cu ochii inchisi, cum m-a luat de dupa umeri si m-a tras usor pe pieptul lui. Nu eram in stare sa mai zic nimic. Tot ce imi doream era sa pot pastra sentimentul asta cat mai mult.

Ma face fericita. Ma face sa ma simt in siguranta. Ma face sa uit de tot ce ii rau si gresit in jurul meu.

As vrea sa cred ca il voi revedea si maine. As vrea sa cred ca peste o luna va fi tot langa mine. As vrea sa pot spera ca dupa o vara intreaga, ne vom revedea in anul 2 si totul va fi ca inainte.

Mi-ar placea sa cred ca noi am dura pentru totdeauna si m-ar incanta gandul ca as putea sa il iubesc o viata intreaga.

Dar pe moment, sunt fericita asa. Sunt fericita ca si dupa atata timp, m-am putut intoarce la el. Ca ceea ce am simtit amandoi nu era pierdut, era doar adormit si ascuns intr-o parte a sufletului, deoarece intr-un moment a durut prea tare.

Niciodata nu cred ca am pretuit atat de mult un sarut, o imbratisare, o strangere de mana, o privire calda.

Iti multumesc ca inca esti aici si ca cu o simpla imbratisare, caracterizezi tot ce simbolizeaza cuvantul " Acasa".