Trebuie sa iubim

Liniste. Pace. Calm.

Parul buclat, buze rosii si tocurile trancanind pe asfalt in ziua asta superba de primavara de Cluj. "Ce vreau EU sa fac astazi?"

Asta ii o intrebare care de mult nu si-a mai gasit locul in gandurile mele.

Am avut timp. Am avut sa ma duc la scoala. Sa ies sa imi iau pranzul cu un amic. Am avut timp de stat aiurea prin librarii cautand din nou cartea perfecta. Am avut timp de solar. Am avut timp sa ma aranjez si sa imi petrec o seara linistita cu prietenii.

Am inceput sa ma obijnuiesc singura. Sa nu mai invidiez toate cuplurile care trec de mana pe langa mine. Sa ma bucure o raza de soare si pomii pe jumatate infloriti.

Pentru prima data, gandul de " Vaii ce mi-ar fi placut sa il aduc pe X aici cu mine" a fost inlocuit cu " Ce frumos ii acest loc, mi-ar placea sa revin"

Universul meu parca nu se mai centralizeaza in jurul nimanui, decat al meu si ii un sentiment al naibii de placut.... Dar cum toate lucrurile bune au un sfarsit, din nou, un anumit individ, a inceput sa imi manance din ganduri si sa isi faca loc in programul meu bine stabilit si sofisticat de femeie singura si independenta(emotional bineinteles)

Dar pana la urma... Ce suntem noi fara iubire? Doar niste umbre care pasesc fara scop alene pe acest pamant. Am fost creati din iubire, si pentru a iubi, iar asta ii motivul pentru care indiferent cat de deceptionata as fi vreodata, mereu voi oferi iubirii, inca o sansa.

Pentru ca poate, poate, unul din ei, se va dovedi a fi, the one.