I miss it

Stiti momentul acela cand te pui in pat, invaluit in patura si de intuneric in jurul tau?

Cand efectiv, ajungi sa stai cu ochii inchisi ore intregi , dar nu poti adormi...?

Acela in momentul cand noi, majoritatea femeilor, ne gandim la relatii. La dilemele pe care le avem cu cel cu care ne impartim viata, sau in cazul meu de fata si a femeilor singure, la toate relatiile al carui timp a apus prea repede si rasaritul a venit mult prea repede decat preconizat.

De fiecare data ma gandesc ca in anumite circumstante, as fi procedat altfel si poate, poate si acum pe vreunul dintre ei l-as fi putut numi " My other half". De multe ori ma gandesc ca probabil daca aveam mintea de acum, la timpul care era, totul ar fi fost ok.... Ca dupa aceea sa realizez ca daca as fi fost atunci cum sunt acum, oare as mai fi umblat cu acel specimen din cauza caruia ochii mi-au fost secati luni intregi?

Probabil nu.

Standardele cresc. Ni se dezvolta, asa cum ne dezvoltam si slefuim si noi ca persoane.... Si privind la rece, probabil acum nici nu m-as fi uitat la F, A sau L. Dar odata, intr-un anumit timp, ei au insemnat "totul".

Imi lipseste sa fiu indragostita. Tanjesc dupa fluturi in stomac ca dupa nimic altceva. Tanjesc sa ma pun in pat si zile la rand, sa fie o singura persoana in mintea mea, nu din 7 nopti, in 5 sa adorm cu gandul la barbati diferiti.

In viata mea a aparut din nou un El. Un El sensibil, dulce, dragut si totusi parca prea bun ca sa fie adevarat. Oricum altceva de facut decat sa mai astept inca cateva zile pana ma voi intoarce in Cluj si il voi revedea, nu am ce face.

Fie ca macar in seara asta, sa am parte de pace, liniste si calm in ganduri.