Once you had the best you can't do better

Dupa nici o saptamana de vacanta, is pregatita sa ma intorc in Cluj. Prefer sa fiu inconjurata de persoane care ma binedispun si sa am ocupatie de dimineata pana seara, sa nu am timp sa ma gandesc la toate tampeniile, decat aici unde alaturi de fiecare prezent pe care il am cu o persoana, exista si trecutul.

M-am trezit zilnic la cafea cu 5 persoane diferite. Subiectele cele mai generale " Iti aduci aminte ce bine era impreuna" "mai sti cat ne iubeam" sau " il mai sti pe x cu care te-ai intalnit tu?"

In Cluj nu ii asa. In Cluj general ii " de unde esti?" "ai prieten?"

Pe zi ce trece ma conving tot mai mult ca Clujul ii prezentul iar Sibiul ii trecutul si oricat de mult as vrea sa schimb lucrurile si unele persoane, nu pot.

Nu pot sterge nimic. Nu pot trece peste. Nu pot trai doar in prezent.

Sunt constienta ca totul ii trecator. Din orice, raman amintirile. Prieteniile, iubirile, se pierd usor in negura timpului, dar totusi in mintea noastra si o mica parte a sufletului, raman mereu prezente.

M-am gandit foarte mult si la El. Cum as vrea atat de mult sa il fac sa inteleaga ca nu ii bine ce face si totul va avea repercusiuni in viitor, care se vor intoarece asupra lui... As vrea sa il ajut, dar nu pot.

Stau si ma gandesc... pana am ajuns la maturitatea asta sentimentala, incat chiar sa inteleg ce implica cu adevarat o relatie, a trebuit sa trec prin zeci de mini relatii. Sa ma dau cu capul de pereti atat de mult, pana intr-un final, sa realizez cat de mult greseam..... Si probabil asta va fi si drumul lui. Si la fel de mult, probabil, ca si mine, peste ani si ani, va regreta cand va privi in urma.

Cand eram cu R, eu aveam varsta lui si R varsta mea. La 20 de ani, in sfarsit il pot intelege pe R si tot ce a facut. O vreme il condamnam si il credeam un prost, ca acum, sa realizez ca tot ce a facut, a facut pentru mine.... Si nu pot sa exprim cat de rau imi pare ca eram atat de mica, inconstienta si naiva incat nu vedem.

Probabil peste ani si ani, asa va vedea si el situatia..... Si pana atunci, il voi lasa sa se izbeasca de fiecare zid care ii va aparea in cale, deoarece asta ii singura solutie sa creasca si sa vada lumea cu alti ochii.

O multime de persoane m-au intrebat " il mai vrei inapoi?" "il mai iubesti?" Nu vreau sa fiu inteleasa gresit. Nu il vreau. Nu sunt sigura ca l-am iubit cu adevarat in acel sens niciodata. Da, il iubesc, dar ca pe un prieten. Ca pe o persoana pe care odata, demult, o cunosteam.... Si tot ce as vrea mai mult, ar fi sa stiu ca ii bine....