Prietenii vin si se duc

As vrea sa imi cer scuze.

Acum o saptamana stateam perfect treaza intr-un club. La 2 metri de mine, erau un grup de fete, rupte de bete iar toti faceau mishto de ele. In momentul ala, mi-am dat seama ca probabil asa ne privea lumea si pe noi.
Nu mai vreau aventuri.
Nu mai vreau nebunie.

Why can't we act like ladies instead of stupid hoes?
Imi pare rau, dar m-am saturat sa ma comport in asa hal, in schimb , va las pe voi daca asa ii fun.
Poate maturizarea mea in asta consta. De ceva vreme, incerc sa indrept totul in viata mea si sa nu imi mai repet greselile, iar asta cred ca ii cea pe care am omis-o si ocolit-o cel mai mult.
M-am saturat sa fiu privita ca ultima parasuta.

Iar acum, pentru ea.
Si imi pare rau ca nu pot fi de acord ca celelalte cu ce faci si ce spui tu.... Dar cum dracu sa fiu de acord cand stiu ambele variante si mi se pare ca gresesti enorm iar pe zi ce trece o iei razna tot mai mult?
Din solidaritate feminina sa fiu de acord? Nici o sansa.
Scuze ca nu mai pot fi ca inainte. Scuze ca nu mai simt nevoia sa imi beau ficatul si sa ma dau in specatacol. Scuze ca "a te pupa cu unu in club" nu mai reprezinta o provocare.
Scuze ca vreau pe cineva langa mine, si nu il vreau sa il tin degeaba !


As vrea sa imi pot cere scuze ca m-am schimbat, dar nu imi pare rau. Nu vreau sa pretind ca as fi sfanta sfintelor, dar in comparatie cu unele, sunt un inger. m-am saturat sa fiu tocmai eu considerata capul rautatiilor. Ca orice om, normal ca ocazional o dau in bara, dar nu in asa hal. Si pana la urma, cred ca imi pot permite sa fac ce vreau, pentru ca nu am langa mine o persoana pe care sa o dezamageasca comportamentul meu si sa il fac sa se simta rusinat ca umbla cu mine de mana pe strada.

Si iata si din greselile voastre, ce am invata:
Pur si simplu sa caut pe cineva care sa ma iubeasca.
Sa nu fiu o psihopata obsedata de control care daca el nu raspunde o jumatate de ora sa ii zic ca sigur ma inseala.
Sa apreciez ce am, si cel mai mic gest care il face persoana de langa mine.
Sa nu imi cauta altul. Din moment ce am unul, de ce dracu imi trebuie si al 2 lea?
Sa nu cer parole de mess si fb. Ce nu afli, nu te doare.
Sa nu caut cearta acolo unde nu ii.
Sa ma comformez la amunite lucuri, din moment ce si celalalt la face.

In " friend" exista un "end" si nu cred ca exista degeaba. Prieteniile vin si se duc, iar altele dor mai mult ca altele, dar asta ii viata. Toate trec, iar o prietenie nu ii aia in care sti sa suni doar ca ai nevoie de o pereche de pantofi sau de un amic de pahar.