O scrisoare pierduta, varianta moderna

Dis de dimineata, cafenelele din Cartierul Primaverii sunt deja arhi pline. Stand pitit intr-un colt,incercand sa nu iasa in evidenta, pe cine avem? Stimabilul prim ministru, Emil Boc.

Catre el, cine se indreapta? Nepotul sau favorit, Catalin Baba.

Boc: Stai repede jos, pana nu ne vede cineva!

Catalin: Ce am facut? Ce ii cu graba asta?

Boc: Treci repede jos pana nu ne vede cineva si ma acuza din nou UBB-ul de nepotism!

Catalin: Dar nu sunt nepotul tau??

Boc : Ba da mai imbecilule, dar nu trebuie sa afle toata tara! daca te mai intreaba cineva, tu negi orice acuzatii! M-am facut inteles?

Catalin: Gata sefu, se face. Deci, care ii treaba asta atat de urgenta?

Boc: Bai, Deci tu...

Catalin: Deci eu..

Boc : Deci tu.. duci scrisoare asta la Nuti.

Catalin: Deci eu... duc scrisoare asta la doamna Elena Udrea...

Boc : Nu ma mai imita tembelule si asculta aici! Ne-am inteles?

Catalin : Bine sefu' ! Sa traiti!

Boc : Asa baiete. Deci.. cum zicem. Duci scrisoarea asta la Nuti. Nimeni nu are voie sa stie de ea, ca de nu, te pun la zid ca pe Ceausescu!

Catalin: Sa traiti sefu, se face, acum se face!

Boc : Na hai, acum pleaca din fata ochiilor mei!

In drum spre Palatul Parlamentului, Catalin al nostru, devine distras de un Range Rover negru, din care coboara nimeni alta decat EBA, iar scrisorica ii aluneca usor din buzunar. In spatele lui, oare cine?t Presedintele Senatului Romaniei, domnul Geoana. Ridica bucatica de hartie de pe jos in sinea lui spunandu-si "multumesc Doamne"

Nici 15 minute nu au trecut, iar stralucirea soarelui era eclipsata de un par blond, proaspat iesit din coafor, al nimeni alteia decat doamna Elena Udrea. In bratul ei drept, tinea strans plicul rosu Chanel de 2000 de euro, iar tocurile de la pantofii Manolo Blahnik faceau un zgomot placut pe asfalt. Era trista.

Val vartej, intra in biroul supremului Marinar.

Elena: Basee, sunt trista.

Basescu: de ce lumina vietii mele?

Elena: Base... sti foarte bine ca mi-am donat pantofii... iar acum nu mai am atatea perechii... si toata lumea rade de logo-ul meu frumos...

Basescu : De frunza?

Elena : Daaaaaaaa..... deci... m-am gandit. Ce ar fi, sa sa schimbam cu un copac? Ce spui?

Basescu : Da da, punem un copac si iti cumpar si pantofi. Este bine?

Elena : Vai, multmesc mult Base, acum plec, ca trebuie sa ajung la deschiderea filialei Louis Vuitton, vorbim mai tarziu, te pup, pa.

Basescu : Pe mai tarziu Nuti a mea, pe mai tarziu...

Pe coridor, in fata ei, se propteste Geoana.

Elena: Ce iti trebuie ma?

Geoana: Scumpa mea doamna, tu ma vei face presedinte.

Elena: Hai pleaca de aici cu toate prostiile tale.

Geoana: Sa plec? Nu cred ca ai dorii asa ceva, uite, citeste ce am gasit, pana nu o gaseste presedintele pe biroul lui.

Draga Nuti,

M-am decis sa candidez. Sti foarte bine scumpa mea, ca nu am foarte multa sustinere asa ca mi-ar fi de ajutor sa fortezi mana marinarului, pentru a accepta urmatoarele legi ( nu de alta, dar sa ii scadem din popularitate)

-plafonarea salarilor profesorilor

-codul muncii

-recalcularea pensiilor militare

Stiu ca poti draga mea, am incredere in tine.

Te saruta,

Boc al tau, cel mic

Geoana: Ce mai zici Elena? Vrei sa vada Seful Statului scrisorica? Sa afle Cocos de Base, iar mai nou si de Boc? Tu de acum, ma ajuti pe mine. Maine sunt alegerile, sti ce ai de facut.

Elena: Incerc, dar nu pot promite nimic.

Geoana: Taci Nuti , ca de nu, afla toata Romania. Pe mai tarziu blondo. (zambind ironic)

Nuti, de suparare si-a innecat amarul in noua colectie de la LV.

A2a zi, alegerile:

Castigatorul Geoana!

In incapere, isi face loc Antonescu.

Antonescu: Geoana este descalificat.

Geoana: Ce ma? Ce tot vorbesti acolo?

Antonescu: Unde ai fost aseara? La Sorin Ovidiu Vantu, mogulul de la Realitatea cumva?

Geoana, blocat: de unde sti?

Antonescu: Am si eu oamenii mei.

Alegerile s-au terminat, Antonescu este le conducerea tarii. Boc, Base, Udrea, EBA, Tariceanu, Cocos au plecat cu totii in Dorobanti sa isi inece amarul.