No words

La 8 jumate am ajuns acasa. Pana la 1 nu m-am putut ridica din pat. Sentimentele de vinovatie nu imi dadeau pace... ascunsa intre perne si paturi, in mine purtam o lupta oribila.

" Vezi? am zis sa nu ies... iar am facut-o rau de tot... de ce? de ce nu ma pot controla? de ce nu pot sta dracu in casa?"

" Sa intamplat, gata. M-am simtit bine pe moment? Da, m-am simtit. Slow down girlll"

" Proasta dracu"

Astea is cele mai rele momente. Zilele in care sunt dezamagita rau de tot de mine.

L de dimineata era geva gen "Sigur nu ai facut nimic? Foarte bine, nu vrei sa ajungi iar cum erai inainte" Si eu in minte... "Mda. Se mai intampla. Fuck."

Si asa ascunsa sub patura cum stateam, suna telefonul, "Mama 2" care vrea sa ma duca la biserica. Super.

Dar poate asta ii un lucru de care chiar am nevoie... Poate imi mai gasesc din pacea interioara pe care o pierd degeaba pe drum.

Cum am mai spus, Minerva chiar ii ingerul meu pazitor.