Vin.... si pleaca

Ne framantam, ne descompunem, ne recompunem si apoi uitam. Ne invitam binele la ceai ca apoi sa mergem cu raul la film. Suntem surzi , suntem orbi, suntem rai. Incercam sa ne dresam sufletul si sa ne alungam mintea departe in mare.

Ne place sa ne inecam in lichidul sarat, incolor, produl de glandele lacrimogene care umezeste suprafata ochiilor si care se scurge in afara, in urma unor tulburari de stare psihica pentru ca simtim ca ii tot ce ne-a mai ramas de facut.

Ne uitam unul la altul cum suferim si inchidem ochii.... Ajungem sa angajam bone pentru constiintele noastre... Iar cel mai trist ii.... ca inca suntem oameni.

Incerc sa nu imi aduc aminte de tine.

Te-am cunoscut candva, si am uitat ca existi.

Cand ma gandesc la tine, inca zambesc, apoi imi aduc aminte ca te-am uitat.

E greu sa uiti....

E greu sa fi nevoit sa uiti.

Dar cel mai greu ii cand trebuie sa uiti, dar nu o poti face....

Ma seaca de puteri sa te parasesc... Dar trebuie sa renunt la tine.

Dar aici, nu vorbesc de parasire fizica, aia a fost cea mai usoara parte. Ii usor sa nu te iubesc, dar mai greu ii sa imi recunosc mie, ca m-am inselat in privinta ta. Ca din nou, am gresit, si am cautat omul potrivit in cel nepotrivit.