Ma irita fata lui

Sunt nervoasa pe mine. Facebookul ma omoara incet. In viata de zi cu zi, nu ii simt lipsa. Nu vreau sa il sun, nu imi amintesc de el, dar seara... Pur si simplu ma ucide sa il vad primul in dreapta, la chat. Ma irita, nu mai suport.

Si ma enervez, ca vreau sa ii vorbesc, cand eu nu ar trebui sa ii adresez nici "salut " pe strada.

Si apoi ma gandesc la G...

La faptul ca mainile noastre se potrivesc perfect atunci cand se unesc.

La momentele cand doar ma tinea in brate, de dragul de a ma tine...

La zambetul lui.

La chipul sau linistit, cand doarme.

La faptul ca vrea sa raman pana dimineata, sa se trezeasca langa mine.

La clipele in care vrea neaparat sa ma oblige sa mananc.

Persoana asta intelege ce inseamna contextul de "compromis" si mereu lasam unul de la altul... Il vad ca incearca sa ma faca fericita. Incearca sa se modeleze dupa bunul meu plac, in limita bunului simt, asa cum fac si eu.

Si stau si ma intreb... Ce dracu imi trebuie mai mult decat ce imi ofera el? De ce inca ma mai gandesc la copil?

" Linistestete Iulia.... Aduti aminte... Cand ai inceput totul cu A. nu te mai gandeai inca la F? Nu a durat timp pana te-ai vindecat? Nu dupa un timp, ai ajuns sa ti la el ?"

Ba da... Si sunt sigura ca in timp, Alex nu va fi decat amintirea unui esec la fel cum au fost si altii..... Dar pur si simplu ma streseaza fata lui de "online" pe facebook.

"Si atunci de ce nu il stergi de la friends?"

Pentru ca asta ii cea mai mare provocare a mea, care consta in a-mi demonstra ca pot si fara el.

Oricum, pe zi ce trece, G. ocupa tot mai mult timp in mintea mea....