Sesiune

Stau in fata paginii albe si sunt blocata. Afara ii frig, dar nu ii iarna pe care o asteptam.

Sunt in sesiune. Adorm noapte visand gramatica limbii spaniole si ma trezesc speriata cu gandul examenelor care vor urma.

Pe pat, numai foi si cursuri.

Dar nu am chef. Citesc, citesc iar totul se uita la fel de usor cum se asimileaza.

Sunt obosita deja.

Vreau acasa, in patul meu si la Alex.

Imi lipseste, dar nu la fel de mult cum imi lipseste "noi". Cand cineva iti dezamageste asteptarile, nu mai poti sa fi aceelasi om ca inainte. Ajungi sa iti formezi un scut de aparare si nu iti mai permiti sa visezi, sa speri. te gandesti la tot ce ii mai rau, fiind pregatita in orice moment pentru sfarsit.

Cred ca de fapt, asta imi lipseste cel mai mult. Sa fiu naiva si indragostita. Sa imi formez singura in minte povestea de iubire fara sfarsit, ignorand realitatea.

Acum, simt ca m-am ingropat prea mult intr-o realitate morbida, dar cu timpul, sper sa imi revin.......

Sa te privesc cu atata dragoste ca de obicei si nici macar o clipa sa nu imi pot imagina ca ai indrazni sa ma ranesti .