Don't know

Sunt confuza. Ar trebui sa doara mai tare. Sa fiu atat de calma la suprafata, dar in mine, sa se sparga toate. Sa cad. Sa fiu pierduta si sa nu imi gasesc drumul.

La fiecare 5 minute, starea mi se schimba. Gandurile o iau in toate directiile.

Acum regret, in 3 minute imi este bine.

Recunosc, imi este ciuda de mor pentru ca am pierdut atata timp asteptand un lucru care intarzia sa apara, in cazul lui, maturitatea sentimentala.

Ultimele saptamani de Cluj au fost critice. Pana zilele trecute, eu nu mai faceam parte din relatia asta. Am avut un moment in care am spus GATA. Am incetat cu telefoanele, vorbitul, si am incercat sa ma axez pe scoala si pe persoane noi.

Imi revenisem. Zambeam, ieseam, ma resemnasem ca El, Sibiu, noi erau trecut, Clujul fiind viitorul meu. Puteam din nou sa fiu fericita.

Un singur telefon a fost de ajuns sa redevin un dezastru sentimental.

As vrea ca partea sentimentala din mine sa nu aiba nimic de spus si doar ratiunea sa vorbeasca, dar la ce folos ca marea parte din mine stie ca nu are nici un rost, cand ceva imi sopteste in minte:

" Daca inca il iubesti, atunci totul are rost...."

Dar tocmai asta este problema, pentru ca nu stiu ce simt. Nu stiu daca il mai vreau, deoarece ultimele saptamani au fost minunate.... Dar de asta am venit acasa, ca in sfarsit, sa ma hotarasc pana la urma cu cine raman.

Toata drama asta ma oboseste si cateodata, pe Alex nu il mai recunosc. Simt ca am un strain langa mine.