Si inca o sansa iti dau, dar intr-o alta viata

Sti, is momentele alea in care tot ce vrei ii sa iti faci bagajul si sa pleci cat mai departe.
Clipa aceea in care indiferent cat de vertical stai, sufletul iti este in genunchi.

Acum un an ma intrebam cum ii posibil sa te uiti la telefon si sa nu vrei sa raspunzi. Cum ii sa te poti abtine sa suni persoana iubita. Cum sa spui "Stop" cand inca esti indragostit. Cum sa incetezi sa mai incerci si pur si simplu sa pleci.

Poate ca doar am iertat de atatea ori, incat acum nu mai sunt capabila.
Nu ma credeam in stare doar sa stau si sa privesc telefonul cum suna. Sa nu raspund, sa nu sun inapoi. Doar... sa stau.

Sa fie clar, aici nu vorbim de prezent, de Alex. Sa spunem doar ca un "Trecut", foarte trecut, s-a hotarat sa faca si el o vizita astazi pe cararea uitata a amintirilor mele.

Dar acum, am nevoie de o pauza. De 24 de ora in care voi privi telefonul cum suna si nu voi suna inapoi.