As putea, dar nu mai vreau.

Furtuna pe plaja, iar eu aruncand cu scoici si tipand catre mare:

" Ce dracu ar trebui sa fac ??? !!!! "

Inainte, ma multumeam doar sa am pe cineva langa mine, dar ce se intampla cand constientizezi ca persoana de langa tine nu merita nici macar un sfert din cat ii oferi?

Sincer, nu stiu ce doare mai tare. Faptul ca nu ii in stare sa inteleaga dincolo de aparente si sa realizeze ce inseamna defapt pentru mine ce ii cer, sau faptul ca sunt cu adevarat pe un picior de plecare din viata lui ?

Ii pentru prima data in viata mea cand iau in calcul "optiunea de despartire", in cazul unui barbat pe care il iubesc.

Furtuna s-a potolit, iar eu stau tensionata intr-un baldachin, cu Breezer si Sobranie langa mine. Am nevoie de alcool si tigari momentan, chiar am.

Din nou, am in moment in care realizez cat de mult s-a schimbat viata mea in ultimul an si cat de puternica sunt momentan.
Ii incredibil cum dintr-o persoana cu o nevoie incredibila de atentie si iubire, m-a preschimbat in ceva... ce nici nu as sti cum sa descriu.
Dar ma bucura faptul asta. Sunt fericita ca pot fi fericita si cu persoana mea, nu am nevoie sa ma agat ca o linana de altcineva.

Si sa revenim la oile noastre si la Alex. Sunt in Italia de o saptamana buna, iar azi am prima zi in care sunt cu adevarat satula. Nu vreau sa il aud. Nu vreau sa il vad.
Pur si simplu... Nu mai vreau. Nu ii vorba ca nu as mai putea... oo si ce bine as putea sa zambesc la comanda si sa ii spun ca il iubesc... dar nu mai vreau.

Cum spuneam si inainte, nu inteleg egoismul in dragoste. Cum pot sa spui ca iti pasa de cineva, dar sa nu faci "acel ceva" care oricum nu costa nimic si nu te-ar deranja cu nimic, doar ca sa o multumesti pe ea..? (subsemnata eu)

Stateam si ma gandeam... Da frate, de la barbatul pe care il iubesc, as merita si luna de pe cer, pentru ca la randul meu, as fi in stare sa o ofer.
Se spune ca cu cat dai mai mult, cu atat vei primii.
Ce se intampla in momentul cand pur si simplu, te saturi sa oferi?
Cand incerci sa te complaci in tot doar de dragul cuiva care nu depune un minim de efort?
Cand ii dai cea mai mare parte a vietii tale, iar el, te inchesuie intr-un sertar?

Personal, in cazul meu, cred ca voi explica situatia si voi pleca. Daca ar fi atat de destept incat sa priceapa, foarte bine, daca nu, sa ramana linistit in prostia sa, dar niciodata, NICIODATA, sa nu mai indrazneasca sa se mai intoarca inapoi.

Imi pare rau pentru tot si cel mai mult.... pentru tine. Pentru ca nu refuzi sa vezi cu adevarat ceea ce ai in fata ochiilor. Sau probabil, esti chiar atat de prost.