And today, begins the end

Dupa ce m-am trezit, inca 3 ore am refuzat sa ma ridic din pat. Nu vroiam sa accept realitatea care imi batea la geam sub forma razelor calde.
Nu vroiam sa imi vad machiajul de aseara scurs pe fata.
Nu vroiam sa citesc mesajele de la 3 dimineata.

Mi-am promis ca nu ii voi mai permite unui barbat sa ma distruga... Dar daca am perceput "distrugerea" gresit?
Daca "distrugerea" nu ii momentul acela in care eu stau pusa la 4 ace cu paharul de wiskey si sufletul impietrit intr-un club?
Daca cumva... pentru mine, a ma distruge semnifca mai degraba clipa in care ajung sa ma indragostesc...?

Nu stiu cum ma simt. Nu am avut destul timp in care sa pun totul in balanta, dar un lucru stiu sigur, barbatul asta nu ma merita.

Si judecand motivul pentru care ieri m-a dat afara din viata lui, nici eu nu cred ca il mai vreau.

Tot ce imi doresc in momentul asta ii sa ma intalnesc cu el, sa il iau de cap si sa il dau de totii peretii sa realizeze ca poate faptul ca vrea sa renunte la mine, ar putea fi una din cele mai mari greseli a lui.
In fond... Nu eu m-am intors de fiecare data, ci el.

Cum i-am spus, asta a fost ultima lui sansa. Daca o arunca pe geam, sa nu se mai intoarca vreodata.

In final, eu voi fi bine. Mereu voi fi.... Iar asta ii inceputul sfarsitului.