This is the end

Nu ma gandeam ca voi prinde ziua in care L va pleca de tot. Am auzit de atatea ori " Intr-o luna, 2, 3 plec" incat nu mai credeam nimic.

Eram mereu sigura, ca ii doar la un telefon distanta si cand am nevoie de el, in 10 minute il pot vedea.

Azi am primit un ultim telefon de la el. Vroia sa ne mai vedem odata, "ca in vremurile bune".

Sfarsitul conversatie a fost " Niciodata nu vei mai pune mana pe mine"

Asta a fost o zi in care mi-a adus aminte de ultimul an petrecut cu el. Toate depresiile, lucrurile rele, tot ce mi-a facut vreodata.

Cum as putea sa ma gandesc cu drag la el, cand singurul lucru care imi vine acum in minte ii ca nu merita nici macar salutat pe strada, darmite sa mai aiba dreptul de a ma mai avea vreodata....

Si realizez ca nici macar acum, dupa cate mi-a facut, nu are nici un fel de respect fata de mine. Nu respecta faptul ca tot ce a fost, acum ii trecut. Ca prezentul ii Alex, nu el.....

"Poate ne vom mai vedea vreodata...." Dar in ce alt univers paralel ar vrea Dumnezeu din nou sa ma faca sa trec prin aceeasi tortura ca pana acum? Si in ce alt univers, m-as lasa din nou prinsa in mirajele trecutului, mai ales ale lui?

Inca nu realizez ca in 2 zile va pleca de tot. Ca in sfarsit " The end" a venit...

Am un sentiment de neliniste, dar totusi de fericire. Inca nu pot sa cred ca va disparea de tot din peisaj. Ca in sfarsit, voi putea sa traiesc linistita....

"Totul este efemer. Toti vin si pleaca"

Si se pare ca acum a venit momentul lui sa se duca.

E ciudat sentimentul ca dupa atata timp, in sfarsit imi iau adio de la tine. Tu ai fost un rau necesar. Ai fost cel mai rau lucru din toata viata mea, dar asta m-a facut pe mine sa fiu o persoana mai buna.

Bye L.