And this is how I feel about you

Infatisare :Ochii unflati de la lipsa somnului

Tigari : In 5 ore... 23 de tigari

Nivel mintal : Stress maxim

Un sentiment de panica a pus stapanire pe mine. Imi e frica..... O parte din mine vrea acasa, dar cealalta inca ii paralizata.

Singurul motiv pentru care in 2 ore trebuie sa fiu in autogara, ii El. A fost de ajuns un telefon, in care sa imi zica ca ii lipsesc, ca in secunda urmatoare, sa imi fac rezervare.

Adevarul ii ca sunt inspaimantata de moarte cand vin acasa. Clujul m-a invatat sa fiu mai puternica, sa am grija de mine, sa fiu mai chibzuita... Dar mi-a rapit din indiferenta.... Aici nu am impotriva cui sa lupt sa fiu puternica, sa nu ma afecteze.... Dar acasa.. Ii deja alta poveste.

Inca nu mi-am revenit. Ma simt ca la rehab aici... Iar in 2 zile de "acasa" se duce tot progresul acumulat cu greu in ultimul timp.

Am uitat cum sa imi formez scutul de aparare.

Sentimental... Sunt slaba si urasc sa ma simt atat de vulnerabila. Am nevoie sa ma simt protejata. Sa simt ca orice s-ar intampla, tu nu ma vei lasa sa plec. Am nevoie de iubire mai mult ca de aer.

Si stiu ca ii prea devreme pentru asemenea lucruri, sa am astfel de pretentii de la tine.... Dar sunt mult prea fragila momentan, iar acasa nu mai este nimeni ca sa ma apere de tot ce ii rau in jurul meu.

Oare cat timp imi va lua sa fiu atat de puternica inca sa nu imi fie frica sa ma intorc acasa.....?