Musafir in propria casa

Pero mi corazon no es en Sibiu, es en Cluj......

Spuneam odata ca Sibiul nu mai este "acasa". Ca tata, mama, Teyto, Doriana, Diana , Alex etc = acasa, dar Sibiul ca oras nu.

Cu valizele in mana, am deschis usa. Ordine. Nu mai erau 7,8 perechi de pantofi dea mei aruncati pe acolo. Intru in bucatarie. Plita, chiuveta, neatinse de 2 saptamani. Frigiderul gol.

Ajung sus, in camera ordine. Prea curat. Noptiera goala, patul facut. Nu mai erau pe noptiera cana, langa carti, lipici, pila, tigari si bani. Pe jos nici o soseta, bluza, geanta, farduri, nimic.

Pana si camera din Hasdeu ii mai acasa decat ii locul asta.

Casa de pe Presaca 12, nu mai este a mea. Nu mai e urma de " Eu" in ea. Ii un loc pustiu, gol si frumos.

Am ajuns sa ma simt persoana straina in propria casa.

Musafir.

Ii deprimanta priveistea. Doamne ajuta, ca de nu exista Alex in viata mea, mai mult de o data pe luna, nu mai puneam piciorul in Sibiu.