A.P.

I may look calm, but in my head I've killed you three times.




In ultimul timp m-am tot gandit la ea. Cand am fost acasa, cineva m-a intrebat " Din cauza lui F. nu mai sunteti prietene? "

Nu. F ii doar o mica parte. La fel si L, si D si R. La fel si comportamentul ei si tot ce am aflat in ultimele luni.

Dar paharul se mai si umple. Toate partile astea mici, au format un colos.

Nu vreau sa fiu inteleasa gresit. Nu o urasc. Nu ii vreau nici binele, dar nici raul.

Doar imi pare rau. Pentru ce fel de persoana era si ceea ce a ajuns. Ii greu sa realizezi ca dupa 4 ani de bune si rele, defept nu cunosti persoana de langa tine.

I-am dorit tot binele din lume, iar pentru ea mi-as fi dat si viata.

Iar ce ii trist, ii ca inca as putea ierta.... Dar cum sa ierti un om, caruia nu ii pasa? Care nu vede unde a gresit? Care singurul adevar care il vede, ii adevarul propriu?

Cum poti ierta pe cineva care nu vrea sa fie iertat....?

Iar in momente ca acestea, imi aduc aminte de ironile ei. De privirea ei superioara asupra lumi, cand de fapt ea este un nimic.

Si constientizez ca nu merita si nu va merita nici in 100 de ani.

Tare as vrea sa mai faca ceva ca sa ucida si ultima farama de sentiment ce o mai am pentru ea.... Urasc cand imi lipseste, dar pana la urma si asta a fost o lectie. Pana si cel mai important om din viata ta, te dezamageste, iar cateodata trebuie sa ii lasi sa plece pe cei rai, ca cei buni sa aiba loc inauntru.