Pentru el

Stateam in lenjerie intima, cu fundul pe pervazul unui geam de la etajul 5. El, in boxeri, ma tinea cu o mana, iar cu cealalta tinea tigara din care tragea nestingherit.

Putea sa fie si sfarsitul lumii, ca nu mi-ar fi pasat .. In fond, eram cu el.

Il priveam atenta, in timp ce incercam sa imi tin emotile in frau. Sa nu ma mai balbai sau fastacesc in prezenta lui. Sa nu vada cat de slaba pot fi.

I-as fi spus ca de 2 ani caut un sibian prin Cluj. Ca poti imbatrani doar alaturi de omul cu care ti se aseamana povestile.

I-as fi spus ca pe nepuse masa, am inceput sa il ador fara sa realizez ca acapareaza o parte din sufletul meu.

Ca o iau razna cand imi zambeste, ca ador conversatia dintre degetele mele si pielea lui, care are un miros atat de specific, placut si masculin incat a2a zi cu greu ma duc la dus doar pentru ca imi place sa miros a el ...

Ca ii singurul de la care nu fug la lumina zorilor si raman pana dimineata. Ca de fiecare data, ma trezeam inaintea lui doar sa ii privesc chipul si sa il mai sarut o data in timp ce doarme, iar apoi atipeam pe piepul sau la loc.

Ca o relatie nu inseamna sa ramai blocat langa celalat, ci sa iti gasesti o persoana caruia sa ii accepti defectele si sa te accepte la randul sau. Ca am impresia aia tampita ca ne-ar fi bine impreuna ... Deoarece suntem atat de asemanatori si totusi atat de diferiti.

I-as fi spus ca ador sa adorm in bratele lui si tot acolo sa ma trezesc si ca imi ofera senzatia de siguranta si protectie pe care o caut de mult.

I-as fi spus ca mi-ar placea sa vin in Cluj in octombrie si sa am ocazia sa ma trezesc inaintea lui doar pentru a-i pregati micul dejun si cafeaua. Sau sa ii gatesc in duminicile ploioase la amiaz, iar dupa aceea sa stam linistiti in pat.

I-as fi spus ca in sufletul meu inca sunt un copil mic , care vrea doar sa apartina de o persoana, sa se simta iubita si in siguranta in bratele cuiva si care ar fi recunoscatoare pentru orice gest de bunavointa din partea celui de langa.

Am trecut prin atatea persoane nepotrivite incat stiu sa realizez cand omul perfect imi apare in cale...

Si ca el nu este perfect ca fiinta ... Dar s-ar mula perfect sufletului meu...

As fi vrut sa ii spun ca atunci cand l-am cunoscut, in capul meu a fost "bou, infumurat, sper sa nu il mai vad" iar apoi cand ne-am intalnit in mall si am schimbat un "buna ce faci" pret de 30 de secunde , mi-am spus in minte " Hmm ... Frumos esti. Pacat de tine boule." Ca apoi, la cafea in Sibiu, din bou infumurat s-a transformat in " Mda ... Prezinta. Ar merge" Insa cum cafelele si iesirile s-au continuat in Cluj, faptul ca ne intelegam atat de bine l-a introdus in faza de friendzone din care , intr-o anumita seara, la o anumita cafenea cu o propietara smintita si obsedata de arta si anii 50, dupa o anumita cantitate de vin ... I-am spus pentru prima oara in minte " Te-as putea iubi".

 As vrea sa ii spun ca nu am ajuns in Sibiu de nici o ora si ma termina gandul ca o vacanta intreaga eu voi fi aici si el in Cluj. Mai ca tanjesc dupa telefonul "Na zi papusa., la cat ne vedem?" sau " unde naiba ii strada aia fantoma a ta."

Si imi lipseste ... Imi lipsesc ochii lui caprui si inteligenti, buzele sale care ma trimit in lumea viselor si cat de fericita pot fi in bratele sale.

Si ma gandesc cu groaza ca daca nu vine macar o data la 3 saptamani acasa, o sa mor vara asta.

Si ma gandesc ... Ca as vrea o relatie cu omul acesta, dar in loc sa ii spun exact ce am in minte, ii zambeam inocent , iar acum , in loc sa pun mana pe telefon, stau si scriu ...

De ce ?

De frica.

De ce frica ?

Ca incep sa il doresc prea mult, fata de cat ar putea fi momentan intre noi.

Si totusi .... Imi lipseste enorm.