Weak

" De ce ai ochii rosii? "
" De ce nu vrei sa te ridici din pat? "
" De ce iar plangi? "
" De ce te consumi? "
" De ce suferi atat? "
" Ce ai? "
" Cum esti? "

Sunt .... Bine. Asta ii raspunsul oficial si cel mai usor in urma caruia nu trebuie sa dai explicatii.
".... Bine ..."
Depresiva.
Fragila.
Singura.
Agitata.
Patetica.
Trista.
Franta.
Stresata.


Dar cel mai mult .... Obosita. Obosita sa lupt, sa incerc, sa ma duc si sa ma intorc mereu.
Am obosit sa incerc si sa ii simt lipsa in fiecare secunda.
Am obosita sa imi frang inima de fiecare data cand plec din Sibiu.

Si sunt zile ca asta ... In care dintr-un oarecare motiv, de dimineata sunt intr-o depresie continua. Zile in care poate sunt mai vulnerabila ca de obicei si am o nevoie mai mare de el.
Sunt constienta ca nu ii bine nici el, dar .... Cu 15 minute vorbite la telefon, eram si eu ok.

Parca totul se destrama si imi cade in cap, incepand cu planurile din weekendul asta.
Nu vreau sa fiu inteleasa gresit , il iubesc pana la cer si inapoi Si mi-as da jumatate din viata daca as sti ca ii posibil ca cealalta jumatate sa mi-o petrec cu el, dar ... Nu asa . Nu asa la 200 de km distanta. Nu verificand telefonul la fiecare 5 minute in speranta ca poate... poate ... Suna.

As fi ipocrita daca as spune ca nu a fost totul bine pana acum, dar ... Ii trist ca atunci cand ii simt mai rau lipsa el nu ii nici macar la un telefon distanta.

Astea sunt momentele in care imi este rusine de gandurile mele. Imi este rusine ca un mic gand " Oare nu ar fi mai usor sa o lasam balta" ma bantuie.

Sunt slaba fara el. Asta ii adevarul. Si devin mai slaba in clipa in care nici macar nu il simt psihic langa mine.


Sper ca maine voi fi mai bine. Sper ca si el va fi. Sper sa ma duc acasa si sa adorm langa el.... Ca in fond ... Asta ii tot ce imi doresc.