I don't know

" Ii bine. "

Dar un bine care ..... Nu e bine. Pe care nu stiu cum sa il tratez sau cu ce se mananca.
Un bine ... Al carui explicatie nici nu ma mai chinui sa o gasesc.
Astea sunt zilele pe care le urasc din tot sufletul. In care dorul ii in toi, iar telefonul uita sa mai cante "It's 5 o'clock in the morning ...."

Nu stiu unde suntem. Nu stiu in ce directie ne indreptam. Nu stiu nimic si cel mai trist ii .... Ca am si incetat sa mai caut o cale prin care sa ajung la un raspuns.

M-am trezit din nou in situatia in care nu stiu daca sa sun. In care tot ce fac ii sa astept si sa tin in mine toate gandurile. Era o vreme cand il sunam sa ii zic si cea mai mica tampenie... Iar acum, sunt blocata.
Blocata catre el, blocata in mine.

Nu stiu daca vreau acasa. Adica vreau ... Dar nu la el. Nu as sti ce sa ii zic. Cearta de acum cateva zile a ridicat o bariera imensa peste care fara pic de ajutor nu pot sa trec.
Ceva sa schimbat. Increderea paleste. Sentimentul de implinire s-a transformat in indoiala zilei de maine.
Nu stiu daca totul va reveni la normal sau cronometru povestii mele ii apoape de final.

Nu mai stiu nimic iar asta ma omoara incet, iar din pacate raspunsurile nu mi le pot da singura si am obosit sa mai incerc ...........................................................................
Sa ma mai lupt si razbat pentru noi.