As long as you love me

Inca intre asternuturi, pe jumatete trezita si dorindu-mi sa omor alarma telefonului, imi rasuna in minte :
"Ask me what's my best side, i'll stand back and point at you"

Iar asta a fost gandul care m-a urmat si mi-a bantuit toata ziua.
Alex m-a schimbat. Alex m-a facut... Mai "lady".
Ca orice om, si eu am defecte. Scapari.

Langa el insa, nu mi-a fost permis asta. Langa el, a trebuit incet sa ma transform, de la un moment dat, eram ca un robot.
 Langa el, am uitat cum este sa tip la cineva, sa imi exteriorizez nervii si silita de imprejurari, sa invat sa ma calmez si sa ma controlez.
La fel, fortata de circumstante si orgoliu, am descoperit rabdarea... Si nu rabdarea aia in care stateam tremurand langa telefon, rugandu-ma sa sune. Nu. Rabdarea aia... "Eu nu il caut. Daca ma vrea, stie ca sunt aici."
Si orgoliu. Cel mai bun exemplu " Sa crap naibii aici de dor ca nu il sun nici de al dracului."

Am invatat .... Sa nu mai am asteptari, ca pot fi al naibii de dezamagita.

Si pe rand, au durut rau toate. A durut faptul ca nu ma puteam certa cu el. Ca trebuia sa astept. Ca trebuia sa inghit in sec.Ca trebuia sa tac. Ca trebuia sa am rabdare, dar in aceelasi timp un plan tacticos bine pus la punct.

Si m-am uitat in oglinda. Bijuteriile mari au fost inlocuite cu chestii mici si finute. Decolteul exista doar in momentul cand toata partea de jos imi era acoperita si vice versa.
Capul imi era ridicat mai sus ca de obicei si era fardat si aranjat discret.
In fata mea, nu mai era Iulia de alta data. Iulia cu sanii pe afara si fusta pana'n cur, Iulia cu ochii innegriti si buze rosii.
Era o Iulia Intr-o fusta decenta, diafana, fara decolteu, cu parul drept si blond ce incadra fata usor dar cu multa grija fardata.
Era o Iulia care si-a recapatat increderea, care si-a adus aminte cine este si ce merita, o Iulia la care gura usor rujata i s-a stins intr-un zambet de politete , dar la care mintea i s-a deschis si ii mergea mai mult ca inainte.

Cu greu...Cu mult lucru, am ajuns cine am vrut sa fiu dintotdeauna .


Si cand te gandesti ca toata lista de mai sus a fost cauzata de un copil.. Un copil care avea asteptari de la mine. Un copil pe care momentan, il iubesc aproximativ la fel de mult cum ma iubesc pe mine.
Asta din nou am invatat de la el, sa ma iubesc.
Dar totusi, sunt cine am vrut sa fiu, din cauza lui si a asteptarii lor sale nebune si absurde, dar intemeiate.

Aseara imi reciteam unele postari. In multe am scris despre noi cand ne-am despartit " Suntem oamenii potriviti, dar ne-am gasit in momentul nepotrivit"
Luni intregi am afirmat asta sus si tare, dar in speranta ca poate, poate, odata va fi din nou al meu...

Si ii. Si chiar cred ca suntem potriviti. Si poate nici acum nu ii momentul nostru, pentru ca el mai are de trecut  prin destule .... Iar asta din nou aduce ca rezultat nefericirea mea, dar sunt ferm convinsa, ca in cativa ani buni, ca si acum, ne vom regasi. Si va fi mai bine ca niciodata.

Iti multumesc ca faci parte de aproape 2 ani din viata mea si iti multumesc ca de aproape un an, suntem "noi". Cu bune si rele, dar inca suntem.

I think I will love you till the end of time.