Stickwitu

Abia tinand ochii deschisi, tragand patura si mai tare peste cap, un gand si-a facut loc printre razele diminetii.

"I-am uitat"

Dupa seara de ieri, azi am simtit cu adevarat ca pot sa iau o gura mare de aer. Ca mi-am revenit. Ca nimic si nimeni nu imi mai intuneca judecata.

Azi a fost prima zi in care mi-am dat seama ca L chiar a plecat, si m-am simtit eliberata.

Nu eram sigura ca am trecut peste F. Eram ferm convinsa ca atunci cand il voi revedea, ceva in mine se va rupe. In momentul in care l-am zarit... nimic. Stateam si ma gandeam ca imi lipseste Alex. Ca as fi vrut sa fie cu mine...

Nu regret relatia cu nici unul, pentru ca din fiecare, am ramas cu ceva. Ei au fost genul de persoane care au intrat in viata mea, mi-au dat o lectie si au plecat. L. ma ajutat sa ma maturizez. Sa ma slefuiesc ca persoana, iar F. ca pana si cele mai frumoase povesti de dragoste, au un sfarsit. Sa nu mai fiu naiva, sa ma las purtata de val. In orice situatie, un picior sa imi ramana pe pamant.

Ieri am vazut-o si pe Andra. Simteam o nevoie enorma sa o iau la palme si de par, iar apoi sa o imbratisez. Nu pot sa mint, imi lipseste, dar de la ea am invatat cea mai importanta lectie. Sa nu ma mai incred cu totul in nimeni, pentru ca pana si cea mai longeviva persoana si cea mai importanta din viata ta, te poate dezamagii. Si va durea mai tare decat orice poveste de dragoste terminata.

Si stateam aiurea in clubul ala si ma gandeam la Alex. La noi. La faptul, ca nu as vrea niciodata sa il dezamagesc si cat de norocoasa sunt ca face parte din viata mea.

My mind : "Atunci ce mai cauti aici...? "

Nu m-am mai uitat la ceas. Pur si simplu am plecat acasa.

It's 5 O'Clock in the mornin', and I want ya......

And I really love him.