Letter for my Ex

Oare cat timp ii destul ca sa fi perfect vindecat? Sa poti privi in urma, fara regrete, resentimente? Sa poti sa spui din tot sufletu "multumesc, pentru ca din cauza ta am invatat o lectie valoroasa" dar sa vina din o parte integra, nu ranita?

Tind sa cred ca nu am trecut cu adevarat peste nici un barbat din viata mea. Sunt prea putini cei carora le pot multumi ca au existat fara ca o mica parte din mine sa ii regrete pe fiecare, iar aceia sunt cei care nu au insemnat foarte mult.

Privind in urma, sunt 3. Trei pe care in felul meu ciudat de a fi, imi sunt indiferenti, dar totusi ii iubesc si ii urasc in aceelasi timp. Pe unul mai mult ca pe celalalt.

Se spune ca timpul te vindeca. Unul inseamna 6 ani. Celalalt, un an , iar ultimul o jumatate de an.


Si stau si ma gandesc... Oare imi va lua o viata intreaga ca sa pot trece peste? Sau doar... inca trebuie sa astept...?>

Pana la urma, ei nu mai semnifica nimic ca persoane, dar amintirile raman, atat cele mai placute cat si neplacute.



Asa ca va pun urmatoarea intrebare: Ii posibil sa uiti cu adevarat pe cineva?
Pentru ca Dumnezeu imi este martor, dar cat timp inca nu exista un delete in folderul "amintiri", eu nu pot uita.


O viata intreaga, ii voi invinovati si ii voi regreta. Atat ca au intrat in viata mea, dar mai ales pentru ca au plecat iar in momentul respectiv m-au distrus.

Trecutul nu poate fi uitat, dar tocmai de acolo invatam pentru viitor. Pacat ca ramanem marcati in continuare de fapte si nu ramanem doar cu lectiile.