La nebuni

Nu am aer. Incerc sa respir adanc, dar plansul pe care il inabus in mine nu ma lasa.

Urasc orasul asta.... Vreau acasa. Vreau in Cluj...

Ce faci in momentul in care ajungi sa iubesti prea mult o persoana?

In care esti in stare sa iti darami o viata intrega pentru acel cineva... Si vezi ca eforturile lor sunt minimale in comparatie cu ale tale...?

Nu ii vorba de bagaje de facut si despachetat saptamanal. Nu ii vorba de oboseala si stres. Nu ii vorba de drumul lung ca naiba.

Ii vorba doar ca singurul motiv pentru care saptamanal ma intorc in infernul asta, esti tu. Mi-as petrece fiecare clipa cu tine daca AI putea si Ai vrea.....

Dar nu. Stai in casa, fa teme, intalnestete cu prietenii tai. Pana la urma...... ei is la 10 minute de tine, nu la 200 de km.

Stau in pat, cu fata neagra. Tot rimelul mi s-a scurs. Nu ma recunosc in oglinda... Si ma intreb... Oare se merita atata bataie de cap?

Se merita sa vin saptamanal pt el, pentru o intalnire de o ora, 2 in 3 zile?

Sa bat atata drum, ca el o zi intreaga sa nu isi faca timp?

Vreau in Cluj.. Vreau acasa... Sibiul pur si simplu ma distruge , iar el nu face nimic in privinta asta, pentru ca ii prea ocupat ca sa vada...

Nu ma suna... Maine nu voi avea eu timp.