nu stiu

"ce faci? esti ok? da msg daca poti.."
nu. nu pot.

sunetul tocurilor pe asfalt. singurul lucru, pe care il mai auzeam. m-am trezit deodata mergand singura, in mijlocul unei strazii pustii si intunecate, plangand, inconjurata de o liniste ca in mormant, printre blocuri si 2,3 lumini aprinse.
nu stiu. nu stiu cum au trecut 2 ore de cand colind asa aiurea strazile.nu stiu pe unde am fost, cum am ajuns aici. nu stiu nici cand mi sa scurs prima lacrima pe obraz sau cand mi-a degerat mainile. nu mai stiu nimic.sau cel putin, asa as vrea...
la cat de frig e afara, tot pare cald... inauntru ii mult mai rece.. si simt o apasare. ca si cand cineva ma apasa cu palma pe piept.ma doare sufletul... nodul din gat nu imi dispare de ceva timp.e prea greu deja sa incerc sa il mai controlez sa nu izbucnesc in plans.
imi pare rau... doar ca nu am putut sa imi iau ramas bun........
o sa imi revin. nu stiu cand, dar totul va fi bine... sper.