Diavolul

" Hai aici."

Atat mi-a trebuit ca sa mint barbatul frumos de langa mine si sa ma urc in primul taxi din fata clubului. L-am blestemat in gand pe drum, l-am blestemat in fata cand se uita zambind in ochii mei. I-am blestemat dimineata fiecare sarut, imbratisare si zambet.

Nu aveam nevoie de cuvinte. Bratele lui erau calde si singurul loc care ma facea sa ma simt "acasa". Tacerea si noaptea ne sunt cele mai bune prietene pentru ca atunci exprimam mai multe decat prin cuvinte.

Il priveam dormind si ramaneam masca de fiecare data cand inconstient ma strangea mai tare in brate sau ma saruta usor.
Cel mai indisponibil, sarcastic si nemernic animal( ca nu poate fi incadrat in categoria "barbat") are si o parte sensibila, cel putin cand doarme.
Sti ... Si astazi chiar m-a iubit... In felul lui ciudat.

Zorii zilei au venit mai rapid decat mi-as fi dorit si lumina ne indemna sa ne intoarcem la vietiile noastre total paralele fata de cum eram in momentul asta.

I-as fi spus ca il inteleg. Si eu am suferit... I-as fi spus ca demonii nostrii sunt deja prieteni foarte buni si cu putina munca, am putea face chestia asta sa mearga.
I-as fi spus ca tanjesc dupa zambetul sau zilnic, ca prefer sa ma enerveze decat sa nu aud nimic de el o zi intreaga si ca fascinatia pentru fullcap se datoreaza din ziua de august cand l-am zarit prima data.

Dar in schimb, cand totul s-a terminat, i-am replicat doar un "Sti, noi doi nu vom ajunge niciodata impreuna".
A zambit. Cred ca stia ca incerc sa ma conving mai mult pe mine, decat pe el.
S-a proptit in fata mea si .... statea, uitandu-se in ochii mei.
Am vorbit multe in tacerea aia. Stia prea bine ca ii apartineam, ca un telefon era de ajuns sa las totul si sa merg dupa el, ca ma luptam contra lui incontinuu din ziua in care l-am cunoscut, ca ma sperie ideea de iubire si ca mai mult ca probabil ... Numele lui imi rasuna in minte la fiecare colt de strada.

Stia bine ca sub zambetul lui, ascunde toata fericirea mea.