First week

Ieri m-am certat cu Alex., in mare parte din cauza mea..... De multe ori simt ca Facebookul chiar ii doar la un impas de a-mi strica relatia.
Mi-ar placea ca macar la asemea lucruri, sa nu mai fiu atat de usor impresionabila....
In timp ce imi beam cafeaua de dimineata, primesc mesaj de buna dimineata. Nu i-am raspuns. Nici acum nu simt nevoia sa ii raspund. Poate daca chiar vede ca nu ii ok... Ar face ceva in privinta asta.

Dar in aceelasi timp stau si ma gandesc cat a putut sa creasca in acest timp. Cum acum un an pe vremea asta, imploram un mesaj de buna dimineata, iar acum il primesc dupa toata ca l-am enervat groaznic acasa.... Si totusi, nu vreau sa ii raspund.

I know I'm fucked up. De ce cand primim lucrul dupa care tanjim dupa atata timp, nu ne multumim si dorim tot mai mult...? De ce nu ne putem abtine si nu putem sa traim multumite ?

Prima saptamana de Cluj de apropie de final si surprinzator, nu ma asteptam sa comunicam atat de mult. Teama mea cea mai mare era ca ma voi intoarce aici si din nou se va distanta de mine si va suna o data la 2 zile....
Inca o saptamana si sunt acasa.
Imi lipseste.
Si imi pare rau ca l-am suparat, ca stiu ca chiar se chinuie si incearca .... Dar in aceelasi timp si eu am nevoie de mai mult din partea lui.

Sper sa imi treaca starea asta de femeie tampita si frustrata si sa ii raspund... Ca asa vreau, nu doar din politete si obijnuinta.