Timp.

De pe terasa, am o priveliste superba asupra orasului. Totul pare infinit. Ca si cand, o lume intreaga ma asteapta.

Dar pana cand?

Credeam mereu ca am timp. Timp sa iubesc, timp sa zambesc, timp sa traiesc.

Acum tind sa cred ca m-am inselat.

Orice lucru bun are un sfarsit, indiferent ca dupa fiecare sfarsit apare un nou inceput.

Dar oare prin cate sfarsituri putem trece?

Cate sfarsituri poate suporta un om?

Nu avem timp. Nu putem lasa totul pe maine, pentru ca maine, poate ii sfarsitul nostru...

Viata ii o insiruire nefasta de sfarsituri.