I never told you

Telephone calling "G"

- Ceau, ce faci azi?

- Sunt in Sibiu...Tu?

- Bine, am zis sa te sun sa vad ce faci....

- Ajung maine in Cluj, te sun?

- Ok, si vorbim.

Am ramas inleminita. Eram ferm convinsa ca probabil urmatoare data cand voi vorbi cu el, va fi in 2 saptamani cand voi ceda si il sunam, sau niciodata. Optiunea el sa sune, nici nu era trecuta in mintea mea. Ne-am indepartat treptat si dureros... Si chiar marti cand l-am revazut dupa 2 luni mi-a spus ca nu era si nu ii pregatit psihic momentan sa se intalneasca cu cineva.

Si uite asa, toti si toate problemele au disparut din minte. Involuntar, in ultimele 2 luni, pe el l-am cautat in toti. Il simteam in facultate, in salile de curs, il vedeam in tot locul.

In fiecare cautam fiorii care mi dadea, doar cand se uita adanc in ochii mei.

Azi a fost ca un deja-vu. Mi-am amintit de felul in care se scuza de fiecare data cand ajungeam la el ca nu ii sta parul bine, ca i-a mai crescut barba, ca are cearcane. De serile in care se apuca sa imi cante la chitara, de cearta noastra non stop legata de gusturi muzicale prea diferite, de zilele in care suna si zicea " Hai aici sa mancam"

Cel mai socant a fost cand marti mi-a spus ca el nu avea impresia ca mie nu imi pasa. Si ma uitam la el... Si atatea lucruri as fi vrut sa ii spun.. In schimb am tacut.

I-as fi spus ca dupa prima intalnire, primul lucru care l-am facut cand am intrat in camin a fost sa pun punct unei relatii de aproape 4 luni. Ca din a2a zi, ii scriam numele in coltul fiecarei foi si desenam inimioare pe banci. Ca in fiecare luni si miercuri cand aveam cursuri impreuna, o ora stateam in fata oglinzii doar sa ma aranjez, ca poate, poate, vine la facultate. Ca desi ne despartiseram de 3 saptamani, eu tot verificam ce note a luat la examene si scriam zilnic pe blog despre el. I-as fi spus ca atunci cand imi puneam seara capul pe pieptul lui, ma simteam in siguranta. Ca mi se parea ca atunci cand ne imbratisam, corpurile noastre parca sunt in armonie unul cu celalalt, la fel si mainile. Ca ii iubeam parul blond inchis orientat mereu spre stanga. Imi placea cand ne sarutam si ii simteam barba. Ii adoram zambetul, dintii perfecti, ochii caprui, tatuajul de pe umar si parfumul. I-as fi spus ca am fost distrusa cand ne-am despartit. Ca o perioada buna, m-am descarcat prin sport, infometare, nopti intregi petrecute in cluburi, si cu atata alcool inca sa uit... macar pe moment.

I-as fi spus ca pe toti ii compar cu el si ca sunt convinsa ca o viata intreaga voi cauta pe cineva care sa ma faca sa ma simt cum a facut-o el.

I-as fi spus ca la fiecare doua minute era in mintea mea, dar nu il cautam ca sa nu il stresez sau sa il fac sa se simt sufocat...

I-as fi spus ca si acum, imi e dor de el de fiecare data cand respir.

Daca cineva e menit sa ramana in viata ta, mereu va gasi o cale.

" Nu iti fa griji..... Poate crezi ca nu o sa treci niciodata peste.... Dar asa te-ai gandit si ca o sa dureze pentru totdeauna"

I-as fi spus ca mi-a lipsit, dar poate nu ar fi schimbat nimic.

I-as mai fi spus atatea...... Dar tot ce am putut sa fac, a fost sa tac.