Game over / still miss Him

Nu pot spune ca sunt cu adevarat dezamagita. Da, dupa 2 zile in care am vrut sa tip si sa plang din rasputeri, m-am trezit de dimineata cu un singur gand:

" Trebuie sa ies din asta cat mai pot. Nu ii voi mai da cuiva ocazia sa ma raneasca"

Prima etapa dintr-o despartire/ dezamagire orice, ii cea in care inca speri si nu iti poti reveni ca s-a sfarsit. ( Eu personal nu am avut-o ca nu exista sfarsit in ceva ce nici nu a inceput)

A2a ii cea in care esti la pamant ( Sau in cazul meu, clipa in care am realizat ca as putea din nou sa ma indragostesc)

Iar a3a... Cea in care sti ca nu are nici un rost si trebuie sa iti vezi in continuare de viata ( Adica cea in care m-am trezit de dimineata.)

Mereu cand simt ca ceva in mine nu ii ok, am tendinta de a intoarce in trecut, sau mai degeaba la un " trecut".

Simteam ca ii singurul lucru care are sens in momentul asta. Poti sa treci peste cineva, doar cu ajutorul altcuiva.

Imi era dor de el. Nu mai vorbisem si nu ne mai intalnisem de aproape 2 luni. Primul lucru cand m-a vazut m-a imbratisat strans. In timpul petrecut, mi-am adus aminte de ce ma indragostisem de el. De zambetul lui, de parul haotic, de privirea blanda si de chitara.

Tot timpul asta am tanjit dupa el. Am tanjit dupa relatia perfecta pe care o aveam si care s-a terminat treptat fara sa ne dam seama.

Is fericita ca macar o data, am mai avut ocazia sa ma intorc la el...